Treceți la conținutul principal

De pe meleaguri americane adunate

Niciodată, dar niciodată, nu mi-am imaginat că New York-ul mă poate aştepta tocmai pe mine, studentul din inima capitalei olteniei ajuns prin programul work and travel în cel mai mare oraş al Statelor Unite ale Americii, pentru ca preşedintele Donald Trump să lanseze cel mai mare foc de artificii din istoria Americii. Niciodată nu mi-am imaginat că republica federală SUA, a cărei suprafață este de aproximativ patruzeci de ori mai mare decât cea a României, poate aduna atât de multe suflete la un loc, în plină zi toridă de vară, care să cânte la unison "Trăiască America", pe limba lui Shakespeare. Și niciodată nu mi-am imaginat că voi ajunge să dansez alături de mii de oameni veniți din toate colțurile lumii, la petrecerea organizată de Ziua Independenței. Iar visul meu american era abia la începutul celor patru luni de răsfăț promise de cei de la CND Vacanțe Speciale, în perioada în care m-au pregătit pentru ceea ce avea să devină una dintre cele mai grozave vacanțe de vară de până atunci.


Eram o tânără care se visa a fi un antreprenor cu sonoritate în domeniul publicității, în căutarea secretului succesului pe meleaguri internaționale. Iar Work and Travel Vacanțe Speciale era șansa pe care o așteptam pentru a-mi testa cunoștințele de limba engleză, pentru a descoperi și înțelege cultura de business în țara cu cea mai mare economie din lume și pentru a lega relații de prietenie și, de ce nu, profesionale, care să răzbească în fața barierelor etnice, lingvistice sau culturale. Și unde altundeva să-ți hrănești pasiunea pentru domeniul publicității dacă nu pe Times Square, cea mai aglomerată piață din New York, celebră pentru teatrele de pe Broadway, nenumăratele cinematografe și imensele panouri publicitare, alături de care, un mâine, ar putea trona și o creație personală. Ce-i drept, câteva săptămâni în "Orașul care nu doarme niciodată" m-au făcut să văd lumea cu alți ochii... Cu ochii celui care are dreptul să viseze și puterea să lupte pentru ca visul lui să devină realitate. 


Iar vacanța cu work and travel m-a transformat într-un om bogat: am câștigat prieteni pe viață, am descoperit că pronunția mea în limba engleză sună grozav, mi-am aprofundat cunoștințele culturale şi geografice și am făcut bănuți frumoși lucrând la Kentucky Fried Chicken (KFC).  Am învățat să zâmbesc mai mult, să dorm mai puțin și să fiu mult mai deschisă la nou și schimbare. 

În America am văzut oameni fericiți pentru că se acceptă unii pe ceilalți indiferent de origini și etnii, am văzut oameni cărora orice muncă le face plăcere și am văzut oameni care adoră să mănânce, să se distreze și să nu se uite la ceas. Şi am cunoscut oameni datorită cărora m-am întors altfel decât am plecat. Oameni cărora le-am oferit puținul timp liber pe care l-am avut, în schimbul unei glume bune savurate alături de o prăjitură, într-unul dintre restaurantele din centrul oraşului sau în schimbul unei plimbări pline de poveşti şi zâmbete, în parc. Am vizitat Statuia Libertății care împreună cu piedestalul măsoară nouăzeci și trei de metri, am profitat de ofertele unor creații vestimentare de brand şi am experimentat senzația de libertate și aceea că poți obține orice-ți dorești. Iar eu îmi doresc să retrăiesc visul american din nou şi din nou, la nesfârșit.

Sursa foto: super-blog.eu
Articol scris pentru SuperBlog 2017.

Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

Doi straini...

Te privesc, ma privesti si taci...Tac si eu, desi mi-as dori sa-ti pot spune multe. Desi mi-as dori sa vin mai aproape, mult mai aproape, cum o faceam candva... Eram ca doi copii indragostiti de cea mai noua jucarie, eram de nedespartit, iar azi suntem ca doi straini...
Nu-ti mai vad zambetul ce  m-a facut sa te iubesc, nu-ti mai aud glasul si vocea calda ce-mi rosteau numele cu drag, nu ma mai strangi in brate, cum o faceai candva... Ma privesti si parca vezi prin mine, imi vorbesti si parca n-a mai ramas nimic din rabdarea cu care-mi ofereai candva sprijin si-ndrumare, din tandretea cu care-mi alinai sufletul gol. N-a mai ramas nimic din noi doi, cei care-am fost odinioara...
Am uitat sa petrecem timp impreuna, am uitat sa ne ascultam unul pe celalalt, am uitat de noi undeva si am ajuns doi straini care inca se iubesc, dar care nu mai au rabdare sa-si dovedeasca, sa-si marturiseasca, sa-si traiasca iubirea. Doi straini, victime ale trecerii timpului, ale rutinei, ale societatii virusa…