Treceți la conținutul principal

De la catastrofă la stil

Citeam zilele trecute o maximă ce i-a aparținut lui John Galliano, designer vestimentar britanic, recunoscut ca designer principal al unor prestigioase companii franceze din industria modei precum Givency sau Christian Dior, dar şi al brandului ce îi poartă numele, care m-a pus pe gânduri: "Stilul înseamnă să porți o rochie de seară la McDonald's şi tocuri la un meci de fotbal. Este personalitate, încredere şi seducție." Şi m-am trezit ca din senin completând: <Dar trebuie să ştii să le porți! Căci atitudinea face diferența între catastrofă şi stil.> Iar de aici până la a-mi răscoli cufărul cu amintiri nu a mai fost decât un pas; acela de a închide ochii...

Eram tânără (mai tânără decât acum), excentrică, curajoasă şi de neoprit. Iar la capitolul modă eram de-a dreptul specială, aş fi spus atunci. Acum spun că eram oarecum ciudată: purtam ținute şi accesorii pe care nu oricine le-ar fi purtat, în combinații inedite de culori, însă de fiecare dată eram avantajată ca şi croi, textură sau formă. Și eram cu siguranță o prezență ușor de remarcat în cercul de prieteni în care îmi duceam existența adolescentină. Așa se face că-ntr-un moment în care "vedeta" ar fi trebuit a fi sărbătorita ce-și aniversa majoratul, am fost tocmai eu. Iar atracția serii a fost de departe rochia elegantă, de-un gri amețitor, accesorizată cu pantofi stiletto, pe care-am etalat-o cu nonșalanță printre ținutele sport ale celorlalți, alese conform tematicii petrecerii ce avea loc într-un fast-food cu muzică de club. Nici acum nu-mi dau seama cum am putut gândi că hamburgerul se-nfulecă pe tocuri de douăzeci de centimetri?! 

Answear.ro
Și, deși le-am purtat cu încredere și atitudine, nu m-am simțit deloc confortabil în pielea mea. Eram elegantă, frumoasă, sclipitoare, dar parcă din alt film. Și am învățat că nu e nevoie să ieși din tipare pentru a fi unic. E nevoie doar să fii tu: natural, spontan, degajat. Și am înțeles că între "bau-bau" și "wow", în materie de modă, stau subtilitatea detaliilor, finețea țesăturilor și calitatea fiecărei piese vestimentare. Așa că, am început să citesc reviste de modă, să urmăresc emisiuni de fashion și să "răsfoiesc" site-uri cu produse vestimentare, încălțăminte și accesorii de unde îmi fac "aprovizionarea" în mod frecvent. 

Ce-aș fi schimbat azi, la ținuta de ieri? Cred că aș fi purtat o pereche de cizme fără toc sau botinele Parfois, pe care tocmai le-am achiziționat de pe answear.ro și pe care le ador, și o vestă Haily's neagră. Aș fi fost cu siguranță revelația exemplară a serii. Iar azi îmi ghidez alegerile după afirmația lui Vivienne Westwood, care mi-a devenit călăuză: "Moda este foarte importantă. Îmbogățește viața și ca orice lucru care îți conferă plăcere, merită să o faci cum trebuie." 

Sursa foto: answear.ro
Articol scris pentru SuperBlog 2017.

Postări populare de pe acest blog

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …