Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2017

Jumanji - realitatea din spatele filmului

Îmi simt pleoapele greoaie, negre și obosite, iar o căldură pe șira spinării îmi grăbește respirația. Îmi aud văicăreala de durere ce suna mai mult a scâncet de cățel și mă chinui să deschid ochii. O lumină orbitoare îmi îngreunează vedere, provocându-mi o oarecare panică și grăbindu-mi pulsul aproape amorțit de negura întunericului ce-mi scăldase ticăitul în umbre.
Când în sfârșit reușesc să mă desmeticesc din starea letargică ce mă țintuise la pămât, descopăr câteva perechi de ochi îndreptate fulgerător și tăios asupra mea, așteptându-mi parcă trezirea dintr-un somn profund, făr' de sfârșit. Îmi ridic capul chinuit de-o migrenă cumplită, sprijinindu-mi trunchiul pe coate. Pe măsură ce vederea-mi încețoșată își intensifică claritatea, descopăr siluetele unor animale fioroase ce păreau că-și așteaptă nerăbdătoare cina, al cărei meniu principal nu puteam fi decât eu. 
Înghit în sec, zgomotos, și caut să descopăr în adâncul amintirilor și-n străfundul sufletului, acele întâmplări c…

Povestea celor cinci minute

Începuturi
Sunt convinsă că "povestea celor cinci minute" datează de când e Lumea și Pământul, deși nu cred că Adam și Eva au fost marii "inventatori", ci mai degrabă urmașii lui Adam pe Pământ. Cum a pornit totul? Dintr-o eroare de creație... a bărbatului...
Învățam în anii de școală despre Teoria Creaționistă conform căreia, Dumnezeu este cel care a creat viața, primul om fiind Adam, iar mai apoi Eva. Cel mai probabil ideea primordială a fost aceea ca niciunul dintre cei doi să nu se simtă singur, să aibă un camarad, un sprijin, un tovarăș de viață. Și cum până la Adam nu mai fusese niciun suflet creat, acesta dintâi s-a născut din neștiință, lipsă de experiență, lacune informaționale, și cu "erori de fabricație" pe care ulterior, Domnu' avea să le "remedieze" la cea de-a doua creație, Eva.

De aici și superioritate evidentă a femeii față de bărbat în ceea ce privește atenția distributivă, spiritul analitic, profunzimea trăirilor și implica…

Share and play - operațiunea de salvare

Știți starea aceea de letargie cronică specifică zilelor reci și mohorâte de toamnă, care-ți amorțește fiecare membru, fiecare mușchi, fiecare simț, îndemnându-te parcă la un somn adânc și-o hibernare perenă? Ei bine, era una din acele zile. Iar eu eram una dintre aceia cărora cu greu le venea a se da jos din pat. Și ca să fiu sinceră, nici nu-mi plănuisem să petrec ziua altfel.  Iar când eram aproape subjugată stării de somnolență, un ciocănit în ușa de la intrare îmi străpunge timpanele, provocându-mi un scâncet, aproape involuntar, de durere. Doar insistența musafirului nepoftit îmi ghidează pașii către ușă, în absența vederii încă îngreunate de starea de toropeală, imposibil de controlat.
- Da; cine-i?  Oricine-ar fi fost, la cât de rece-mi era vocea ar fi putut-o lua la sănătoasa, însă nici gând. - Wu Xing!  - Cine?! - Hai, măi, deschide odată că se răcesc furnicile-n copac!
Hohotele de râs ce răsunau precum un ecou pe scările înghețate de răcoarea lui noiembrie mă fac să deschi…

Cafea, la bine și la greu

Așteptarea devenise din ce în ce mai grea și apăsătoare. Eram la cea de-a doua monodoză de cafea și mă pregăteam să o comand și pe următoare când timpul parcă s-a oprit. Brusc!

- Mă aștepți de mult? Îmi cer scuze pentru întârziere. Ca de obicei, traficul mă omoară (zâmbește sarcastic). - Ăăă... nu-i nimic... Nici nu știu cum a trecut timpul. M-am întreținut cu o cafea...

Trag adânc aer în piept încercând a-mi controla respirația sacadată, tremurul fiecărui mușchi și ticăitul pulsului ce-mi spărgea timpanele... și privirea... pe care nu mi-o puteam lua de la el.
- Deci mă pot baza pe tine pentru ca lucrurile să iasă exact așa cum îmi doresc și cum își dorește și Mona? -  ... da, sigur...

Mă privește ușor nedumerit, însă o nouă confirmare a mea îi întărește convingerea că voi fi acolo pentru el... pentru ei.

- Știi, trebuie să plec... Aș mai rămâne, dar am ceva de făcut care nu suportă amânare. Vorbim! Și... îți mulțumesc încă odată pentru tot sprijinul.  -  ...
Încerc să zâmbesc în ab…

SUPERMAMI şi ale ei SUPERAJUTOARE

Cu şi despre nunți la Hotel Royal Poiana Braşov

Nu știu alții cum sunt, dar eu nu prea văd cu ochi buni nunțile secolului XXI. Nu pot spune că îmi displac, dar nici pe gustul meu nu sunt. Mi se pare mult prea multă agitație pentru nimic, evenimentul pierzând din însemnătatea pe care ar trebui să o aibă - uniunea dintre doi tineri care se iubesc - devenind o afacere oarecum profitabilă pentru fiecare dintre cei prezenți; sau mai degrabă un troc: eu vin la tine, tu vii la mine! 
Majoritatea nuntașilor își doresc cu orice preț să epateze, fie prin ținută, make-up sau coafură, ori cu bolidul pe care dacă ar putea l-ar parca în mijlocul formației de lăutari pentru a fi atracția serii. Iar pe lângă aceștia, mai sunt și cei care apelează la ultimele economii pentru darul de nuntă. Așa că, pentru mine nunta ideală înseamnă simplitate, cheltuieli rezonabile, prezența doar a membrilor familiei, a prietenilor și a celor dragi, cadru intim, de bun gust și fără dar. Da, ați auzit bine! Până la urmă, ideea este ca cei apropiați să se simtă ca  …

De la catastrofă la stil

Citeam zilele trecute o maximă ce i-a aparținut lui John Galliano, designer vestimentar britanic, recunoscut ca designer principal al unor prestigioase companii franceze din industria modei precum Givency sau Christian Dior, dar şi al brandului ce îi poartă numele, care m-a pus pe gânduri: "Stilul înseamnă să porți o rochie de seară la McDonald's şi tocuri la un meci de fotbal. Este personalitate, încredere şi seducție."Şi m-am trezit ca din senin completând: <Dar trebuie să ştii să le porți! Căci atitudinea face diferența între catastrofă şi stil.> Iar de aici până la a-mi răscoli cufărul cu amintiri nu a mai fost decât un pas; acela de a închide ochii...
Eram tânără (mai tânără decât acum), excentrică, curajoasă şi de neoprit. Iar la capitolul modă eram de-a dreptul specială, aş fi spus atunci. Acum spun că eram oarecum ciudată: purtam ținute şi accesorii pe care nu oricine le-ar fi purtat, în combinații inedite de culori, însă de fiecare dată eram avantajată ca…

Lume, lume, hai la sistemul audio al secolului!

"90% din vânzare reprezintă convingere, iar 10% este persuasiune." - Shiv Khera
Trag adânc aer în piept, îmi dreg vocea și mă pregătesc să răspund în cel mai politicos și profesional mod cu putință, potențialului client din fața mea:
- Permite-ți-mi să ghicesc ce anume  v-a făcut să ne călcați pragul: pasiunea pentru muzică şi nevoia de confort! Căutați acel sistem audio care să îmbine calitatea sunetului cu extravaganța design-ului şi vă doriți soluția care a atins apogeul din punct de vedere tehnologic, la un preț fără concurență. Căutați un sistem audio proiectat cu componente de cea mai înaltă calitate și care oferă satisfacție chiar și celor mai luxoase gusturi, printr-un finisajul elegant, clasic și rafinat. Căutați experiența audio incomparabilă care să vă fie zâmbet și pansament la tristețe, camarad la greu, prieten de nădejde, zgomot și tăcere în confortul propriului cămin.
- Ei bine, da! Exact asta este ceea ce caut: inovație, sonorizare impecabilă și aspect desăvâ…

De pe meleaguri americane adunate

Niciodată, dar niciodată, nu mi-am imaginat că New York-ul mă poate aştepta tocmai pe mine, studentul din inima capitalei olteniei ajuns prin programul work and travel în cel mai mare oraş al Statelor Unite ale Americii, pentru ca preşedintele Donald Trump să lanseze cel mai mare foc de artificii din istoria Americii. Niciodată nu mi-am imaginat că republica federală SUA, a cărei suprafață este de aproximativ patruzeci de ori mai mare decât cea a României, poate aduna atât de multe suflete la un loc, în plină zi toridă de vară, care să cânte la unison "Trăiască America", pe limba lui Shakespeare. Și niciodată nu mi-am imaginat că voi ajunge să dansez alături de mii de oameni veniți din toate colțurile lumii, la petrecerea organizată de Ziua Independenței. Iar visul meu american era abia la începutul celor patru luni de răsfăț promise de cei de la CND Vacanțe Speciale, în perioada în care m-au pregătit pentru ceea ce avea să devină una dintre cele mai grozave vacanțe de vară…

Legătura dintre afacerea în franciză şi poveştile de succes

„Este uimitor ce pot face oamenii obişnuiţi dacă se apucă de treabă fără idei preconcepute.” — Charles F. Kettering
Cu toții ne temem de începuturi, de primii pași, de stângăciile cauzate de lipsa de experiență și cantitatea insuficientă de informații deținute. Ne este teamă să ne asumăm riscuri , iar de cele mai multe ori eșecul este generat de pornirea defectuoasă și temătoare care ne îngreunează parcursul și ne taie elanul. Și vorbim aici de orice început, fie că este vorba de o nouă relație, de un nou job, o nouă viață pe alte meleaguri decât cele natale, de o nouă afacere. Vorbim aici de primii pași către necunoscut; către idealul ce pare de neatins, dar pe care mulți au ajuns să-l atingă. Și vorbim de vise și visuri devenite realitate. Iar la o privire mai atentă, îndrăznesc să cred că așa a luat naștere ideea de franciză. Din dorința de a sfărâma frici, de a naște speranțe, de a genera zâmbete și de a oferi încrederea că succesul este tangibil. 
Căci, spre deosebire de start-up…

Setea de putere

Nu cred că m-am simțit vreodată ca fiind un altruist înăscut, însă nici egoismul nu pot spune că-l găsesc a fi o trăsătură predominantă a personalității mele efervescente, carismatice şi poate, pe alocuri boemă. Iar grandoarea şi sentimentul de supremație, de superioritate şi autoritate pe care îmi place să-l insuflu celorlalți atunci când mă văd, când mă simt sau mă aud, nu reprezintă decât o luptă personală cu propriile frustrări şi temeri ascunse de ochii critici şi aprigi ai celor ce vânează slăbiciuni şi se hrănesc cu frici, perfect metamorfozate în bule de aer pe care numai eu să le pot respira. 
"Oamenii ar trebui să învețe să-și vadă părțile rele. Toată lumea are o latură rea. Cum zice și poemul: <Ce e josnic în tine este josnic și în ei> ."  -"Camera" - Jonas Karlsson, pg. 112
Nu mă consider nebun sau ciudat. Nu sunt rece şi indiferent. Sunt doar perfecționist, tacticos şi atent la detalii, ceea ce mă face să fiu cu un pas în fața celorlalti, a tutur…

Dincolo de bariere

Ce-ar fi moda fără schimbare, adaptare şi preferințe? Ce-am fi noi fără modă?
De-a lungul timpului moda a evoluat tranzitând culori, forme, texturi şi croiuri, iar noi am evoluat odată cu ea. Ne-am adaptat gusturile la tendințele de actualitate, ne-am descoperit propriul stil vestimentar şi am încercat să fim fashion în orice situație, demonstrând că nu-i deloc imposibil să alegi o haină care să te pună în valoare. Şi că poți fi în tendințe în orice colț al lumii te-ai afla, la orice vârstă, în orice moment al zilei, în orice anotimp.


Trebuie doar să simți moda și să înveți să o adaptezi personalității tale.
Recunosc că mi-a plăcut dintotdeauna să mă joc şi să testez moda, iar provocarea competiției challenge.answear.romi-a amintit de perioada adolescenței când nu existau bariere, interdicții sau opreliști, iar creativitatea şi spiritul de aventură se regăseau la cote maxime în fiecare tânâr ce visa să mute munții şi să escaladeze cele mai înalte stânci.
Mă amuz şi acum când îmi amint…

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …