Treceți la conținutul principal

Noi trei și-o vacanță cât trei, la Brașov!

Tânjeam după o gură de aer curat, precum un pește ce și-a petrecut ultimii ani din viață într-un acvariu, departe de infinitul mării. Tânjeam după liniștea amețitoare din afara orașului aglomerat, după orice peisaj în mijlocul naturii, după cheful nostru de viață, de-odinioară. Tânjeam după o mică vacanță! Neplanificată, spontană, peste noapte. Exact ca-n tinerețe! Nu că acum am fi prea în etate, însă când un copil apare într-o familie, până și astfel de decizii sunt fondate pe necesitățile și confortul celui mic, și nu pe ceea ce mami și tati ar vrea să bifeze în jurnalul lor de călătorie, vizitând cele mai importante obiective turistice din zonă, luând parte la memorabile petreceri cu spumă, sau party-uri la piscină ce durează până târziu în noapte, pentru ca a doua zi să-și poată savura somnul, în tihnă. Oh, da!... 

De această dată, însă, nu-mi doream decât să ajung la munte. Știu, sunt mulți cei care vara fug la munte și iarna la mare, însă eu iarna vreau să văd, să simt și să respir, zăpadă. Așa că, în lipsa primilor fulgi de nea de acasă, i-am căutat la Poiana Brașov, unde căzuseră cu nemiluita. Și cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, nu am plecat doar noi doi, ci l-am luat și pe cel mic. Și astfel, ceea ce se dorise inițial a fi un sejur romantic, în doi, a devenit o mini vacanță de familie. Iar spontanul și neprevăzutul au fost rapid înlocuite cu planificarea minuțioasă a fiecărui detaliu. Evident că a existat și o rezervare prealabilă pentru cazarea în Poiana Brașov, căci altfel s-ar fi strict feng shui-ul familial.


În ciuda faptului că ne-am dorit să pornim la drum dimineața, cât mai devreme, am reușit să ne mobilizăm abia în jurul prânzului, astfel că, după câteva opriri pe traseu, am ajuns la Hotel Royal Poiana Brașov după lăsarea întunericului. Însă albul zăpezii cernute, luminile externe, calde, din fiecare colțișor al hotelului și natura înghețată, dar vie, zugrăviseră un tablou mirific, pentru care ai plăti ca să-l revezi, fără a sta prea mult pe gânduri. Ne aflam în mijlocul naturii, într-un imens paradis înconjurat de munți și îmbrățișat de brazi. Eram complet fascinați de priveliște când cel mic s-a trezit, exclamând încântat: "wow mami, abl, umină, mumos!" 
Da, era cu-adevărat frumos!

Ce-a urmat au fost de departe cele mai plăcute, relaxante, odihnitoare și calde zile din viața noastră. Și nu datorită temperaturilor din termometre, ci personalului hotelului, facilităților oferite și oamenilor minunați pe care i-am întâlnit aici, în cele câteva zile intense și parcă prea scurte, de respiro. Cel mic a dormit ca un prunc, iar noi doi ne-am bucurat de tot, ca niște copii. Am cunoscut o altă familie ce fugise, la fel ca și noi, de aglomerația sufocantă a orașului, iar băiețelul lor, cam de aceeași vârstă cu al nostru, a fost partener de joacă și de somn, de mare nădejde, pentru cel mic. Au explorat împreună fiecare colțișor al locului de joacă special amenajat pentru copiii de toate vârstele, în timp ce noi, cei mari, i-am supravegheat, îndeaproape, de pe terasa pe care făcusem un obicei să ne bem ceaiul fierbinte, dimineața, la prânz și seara.  Iar camera comună, cu TV, ne-a apropiat și mai tare. Am preferat să ignorăm wireless-ul gratuit, disponibil în întregul hotel, și să uităm, chiar și pentru câteva zile, de realitatea virtuală.


Și cum n-am vrut să ratăm mai nimic, tații au avut seara lor, la darts și biliard, în timp ce noi, mămicile, i-am culcam pe cei mici după câteva ore de vizionat desene animate. Și cum egalitatea între sexe există, sau cel puțin așa ne amăgim noi, femeile, a doua zi rolurile s-au inversat, beneficiând și doamnele, că doar de-aia-s doamne, de o porție zdravănă de saună. Mâncarea a fost delicioasă, cazarea impecabilă, personalul de o amabilitate și un profesionalism la superlativ, iar serviciile ireproșabile. Am avut o vacanță, cât trei, în trei! Sau în șase, căci am fost ca o mare familie, cu toții.

Ce ne-a plăcut cel mai tare? Atmosfera!
Cum am descrie sejurul într-un singur cuvânt? Memorabil!
Ce ne-am promis? Că vom reveni!
Când? Cât mai curând!



Sursa foto: www.hotel-royal.ro
Articol scris pentru SuperBlog 2017.

Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro