Treceți la conținutul principal

Să ne jucăm de-a jocul!

Vă invit să ne jucăm! Natural, spontan, inocent, copilăresc și sprințar. Vă provoc să dați frâu liber fanteziilor, gândurilor ascunse, dorințelor nerostite, pasiunilor renegate. Vă provoc la dans! Lasciv, suav, senzual și seducător. Dansul cuvintelor pe muzica propusă de cei de la SuperBlog, sub acompaniamentul Olimpiei Săpunaru.  Vă provoc să v-aliniați ca-ntr-un chenar, să vă descheiați cel puțin un nasture la cămașă și să vă mișcați trupurile ca-ntr-un leagăn, cu dans, pe balans, cu sete, pe-ndelete, cu patos, pe ceva muzică house. Vă provoc ușor, subseară, să simțiți lumina nopții, să vibrați, să trepidați ca un motor la relanti, amețitor, puternic, gol. Vă provoc să transpirați, în jos de sus să v-aruncați, să simțiți ce e magia, veselia, poezia, să simțiți cum vă-nfioară acordurile de vioară, fiecare notă luată, atacată și mușcată, fiecare nebunie să devină poezie. Vă provoc la microfon, ca-ntr-o amplă încondeiere, să dați frâu liber imaginației și să deveniți vedeta serii, cu pieptul umezit de fiecare pas de dans, cu ochii mari, seducători, cu părul răvășit, rebel, zbârlit.


Ce atâta drob de miel, pască și cu ouă roșii, ce atâta nebunie când e chef și simfonie? Ce-i cu atâția clovni pe străzi când e zi de sărbătoare, ce-i cu atâta nostalgie când muzica vuiește-n difuzoare? Cine-s eu să te provoc să dansezi, să te simți bine? Sunt casetofonul antic, de demult și de pe timpuri, adaptat la ce vor toți, armonie, culoare, design și veselie. Sunt nervos când nu m-asculți, dar devin indiferent dacă simt că melodia nu te poate face atent. Sunt un morman de voioșie, zâmbete și bună dispoziție, o îmbinare melodioasă între bun și rău, dulce și acru, cald și rece. Mă impun cu sonoritate sau tac chitic și îmi știu postul. Iar a etira banda la nesfârșit nu-și are rostul! Se va rupe într-o bună zi, când nimic nu va mai fi, ce-a fost. Nu am nicio eșarfă pe ochi și simt amatorii dintr-o mie, n-am temeri, frici și groază, poate doar o fobie. De prefăcuți, lingușitori și proști, de penibil și de grozăvie. Te provoc să fii sincer, să trăiești cum simți, cum vrei, să fii modest și cald, onest și uman, să vibrezi când auzi o muzică bună sau simți o mână caldă, sub clar de lună. Te provoc să mă descoperi și să cauți să-mi afli calitățile! Te provoc să-mi accepți defectele și să mă faci să mi le accept și eu! Te provoc să dansezi pe muzica mea: imoral, ștrengar, onest! Ce te costă? Nimic! Ce câștigi? Amintiri!


Și o provoc pe Adriana Tîrnoveanu, blogger partener al competiției SuperBlog, "Povestitoarea" blogosferei și autoarea "mărgăritarelor înșirate", să vă convingă că merit să îmi ascultați gândurile, să îmi citiți rândurile, să îmi iubiți playlist-ul și să dansați pe muzica mea. Zi-le, Adriana, să se audă până la Radio România Cultural! Iar de vrei puțină magie în a ta viață, chiar și un strop, indiferent că știi să cânți sau ești afon, ia-ți un casetofon! E mană cerească în zilele ploioase, e soare în zilele cu nori, armonie, în nopțile cu lacrimi și zâmbet în colțul gurii. Dar cine sunt eu să te provoc? Un bun prieten de ai noroc, să mă cunoști, să mă descoperi, să mă asculți, să mă iubești. Un casetofon cu multe povesti... cu armonie, emoții, poezie. Cu lacrimi și vise, cu șoapte nescrise, cu clipe de dor, cu difuzor...

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017.

Finally, the end...

Sursa foto: pixabay.com

Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro