Treceți la conținutul principal

Fii campion la fapte bune! Implică-te în Campionatul de Bine!

Sunt atât de multe lucruri la care visăm, atât de multe planuri pe care ni le facem, atâtea speranțe pentru viitor, iar uneori, lucruri lipsite de valoare, ne știrbesc fericirea. Lucruri care, la o analiză obiectivă, detașată, nu înseamnă mai nimic. E doar natura noastră umană, orgoliul, ambițiile, care nasc așteptări și generează dezamăgiri. Și uităm pentru o clipă, sau  poate pentru ceasuri bune, de cei care simt că nu mai au motive să zâmbescă. De cei care și-au pierdut speranțele, de cei care au încetat să-și mai facă planuri, de cei pe care ziua de mâine îi sperie. De cei care nu se plafonează de aceste nimicuri, ci de situații grave. De cei cărora problemele de zi cu zi, lipsurile financiare, dezbinarea familială sau, cel mai grav, sănătatea precară, le-au răpit o bună parte din viață! Uităm, în goana noastră după avere, în lăcomia după faimă, în foamea după fericirea veșnică, de cei care au cu adevărat probleme! Uităm să ne bucurăm de lucrurile mărunte și uităm că peste tot în lume sunt oameni care au reale motive să se plângă. 

                   

Este adevărat că există și oameni cu suflet mare care nu contenesc în a face fapte bune, dar la fel de adevărat este şi faptul că, cei nevoiaşi sunt mulți ... iar situația lor e gravă! ... Unii dintre ei au nevoie de o nouă şansă la viață! Alții au nevoie de o farfurie de mâncare caldă sau de o familie adoptivă. Însă toți speră într-o minune! Iar uneori, flacăra speranței continuă să ardă în sufletele lor pustiite, până în ultima clipă de viață ... Mă bucură că sunt mulți cei care se implică în înfăptuirea unor astfel de minuni. De la oameni cu posibilități materiale, la oameni simpli, fundații, ONG-uri și instituții. Promovarea în mass-media și pe rețelele sociale a însemnat, de fiecare dată, un plus uriaş în soluționarea unui caz social, în ciuda faptului că, sunt mulți cei care apelează la poveşti fictive pentru obținerea unui număr cât mai mare de aprecieri, comentarii şi distribuiri ale paginii proprii. Însă notorietatea organizațiilor non-guvernamentale sau a persoanelor implicate oferă credibilitate poveştilor acelora care au într-adevăr nevoie de ajutor. E important să susținem proiectele ONG-urilor din România prin donații de orice natură și de valoare oricât de mică. E important să fim campioni la fapte bune!

Iar campioni și-au propus să fie și cei de la Bursa Binelui, singura platformă online unde donațiile sunt necomisionate, încurajându-se astfel ajutorul financiar oricât de mic. Toate plățile sunt securizate, intrând sub incidența legilor transferurilor bancare. În perioada 6 decembrie - 15 februarie, Bursa Binelui găzduiește, organizează și implementează Campionatul de Bine, o competiție menită să atragă donații pentru ONG-urile din România, iar la finalul Campionatului vor fi recompensate primele trei proiecte cu cel mai mare scor total, calculat pe baza sumelor atrase din donații și numărul de donatori distincți, pe tot parcursul Campionatului. Premiile constau în dublarea sumei strânse pe toată perioada Campionatului, în limita a 5000 Euro, pentru fiecare proiect câștigător. Recent au fost aleși finaliștii, un număr de 42 de proiecte, care luptă pentru ocuparea primelor trei poziții în clasament. 

       
                                 
Fiecare proiect are o poveste. Fiecare poveste implică oameni cu nevoi speciale, suflete nevinovate, inimi calde, oameni greu încercați de viață, cărora nu le-a mai rămas decât să spere. Și au atâta putere și convingere că vor ieși biruitori din lupta cu povara vieții, atâta speranță și sensibilitate, încât nu au cum să piardă! Sunt niște învingători pentru noi toți! Iar dacă ar trebui ca eu să fac o alegere și să susțin doar unul dintre finaliști, atunci aș alege proiectul Peditel 1791 - call center pediatric care oferă părinților un sfat medical avizat, proiect al Fundației Părinți din România, ce militează pentru o viață mai bună pentru copii și familiile lor. Probabil că alegerea mea este influențată de statutul de mamică, de viziunea pe care o am asupra sistemului medical din România, de nevoile părinților în a primi sfaturi avizate, în timp util, în regim non-stop, scutind astfel panica nefondată și drumurile inutile în camera de gardă a unităților de primiri urgențe.

Alătură-te celor ce au nevoie de tine şi descoperă cât este de ușor să fii campion la fapte bune! Implică-te în Campionatul de Bine! Fii OM cu suflet MARE! Aruncă o privire pe lista finaliştilor și dă o mână de ajutor proiectului care îti atinge cel mai mult sufletul!

Sursa foto: www.bursabinelui.ro

Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

Doi straini...

Te privesc, ma privesti si taci...Tac si eu, desi mi-as dori sa-ti pot spune multe. Desi mi-as dori sa vin mai aproape, mult mai aproape, cum o faceam candva... Eram ca doi copii indragostiti de cea mai noua jucarie, eram de nedespartit, iar azi suntem ca doi straini...
Nu-ti mai vad zambetul ce  m-a facut sa te iubesc, nu-ti mai aud glasul si vocea calda ce-mi rosteau numele cu drag, nu ma mai strangi in brate, cum o faceai candva... Ma privesti si parca vezi prin mine, imi vorbesti si parca n-a mai ramas nimic din rabdarea cu care-mi ofereai candva sprijin si-ndrumare, din tandretea cu care-mi alinai sufletul gol. N-a mai ramas nimic din noi doi, cei care-am fost odinioara...
Am uitat sa petrecem timp impreuna, am uitat sa ne ascultam unul pe celalalt, am uitat de noi undeva si am ajuns doi straini care inca se iubesc, dar care nu mai au rabdare sa-si dovedeasca, sa-si marturiseasca, sa-si traiasca iubirea. Doi straini, victime ale trecerii timpului, ale rutinei, ale societatii virusa…