Treceți la conținutul principal

Politica zilelor noastre, la fel de neagră ca sufletele lor!


Nu fac politică, dar probabil că dacă aș face, aș face-o mai bine decât o fac ei! Oricare dintre cetățenii României cu drept de vot, cu conștiință, cu coloană vertebrală, cu dorința de a salva o Românie putredă, asfixiată de corupție și infectată de caractere mizere, ar face-o mai bine decât o face mafia politică de doi lei, din zilele noastre. Rectific: aceeași mafie politică, dintotdeauna!

Dar oare a cui e vina? Cine-i principalul vinovat că acești indivizi care se cred atotștiutori, omnipotenți, omniprezenți, invincibili și de neclintit de pe scaunul confortabil din Parlament, unde-și dorm orele "de muncă", pentru care sunt plătiți din banii noștri, ai contribuabililor, sunt încă sus, când ar fi trebuit să fie călcați în picioare, așa cum fac ei, cu noi, de zeci de ani ? A cui e vina că ne aflăm pe aceleași mâini corupte, pe aceleași minți diabolice care ne distrug viitorul? 

A noastră! A cetățeanului cu putere de decizie, cu opinie, cu drept la liberă exprimare, care crede în promisiunile fantasmagorice ale acelorași indivizi, care acceptă să se vândă pe o găleată de plastic și un litru de ulei, care își calcă mândria, orgoliul, libertatea și șansa la un viitor mai bun, în picioare, pentru aceiași condamnați penal! Pentru hoții care nu încetează să mai fure, care nu încetează să mai mintă, care nu contenesc să joace un teatru ieftin, pe banii noștri!


Cum e posibil ca bugetarii să se plângă de salariile mizere pe care le încasează, iar ei, politicienii noștri bugetari, să fie milionari? Probabil ne-ar spune că aceste averi sunt făcute cu sudoarea frunții, cu coatele tocite pe băncile școlilor; că aceste averi sunt agonisite cu trudă, dintr-un trai la limita subzistenței, din salariul minim pe economie. Mda...fabulații, la fel de incredibile ca promisiunile lor electorale! Aberații de doi lei, la fel ca cele pe care le vând ignoranților care continuă să pună ștampila pe ei, deși se plâng de vremurile grele în care trăim, de regresul social, politic și economic, de mizeriile și corupția celor ce ne conduc.

Unii dintre noi sunt proști pentru că se lasă mințiți, la nesfârșit! Alții sunt proști pentru că preferă să-și accepte soarta mizeră, să se complacă în situația deplorabilă de cetățean al unei țări aflate în moarte clinică și preferă să stea acasă, neprezentându-se la vot, sperând totuși într-o minune! Păi dacă tu dormi, iar odată cu tine doarme toată prostimea, nu faceți decât să le permiteți lor, vampirilor politici, să ne îngroape și ultimele speranțe. Și nu ii ești cu nimic superior celui care l-a votat pe cel pe care tu îl consideri corupt! Ba din contră! Tu te abții, el se exprimă! Tu te victimizezi, el își susține convingerile! Și să nu care cumva să te pui cu prostul care se crede deștept...! 


Cum te simți tu, politicianule fără valoare, când știi că ești sus pentru că te-au votat cei fără școală, cei care habar nu au pentru ce au fost scoși din casele lor dărăpănate și duși în secțiile de votare? Când știi că te-a votat pleava societății, fără rațiune, fără opinie, fără viitor? Cum te simți când știi că nu mai e mult până cei capabili se vor răscula și te vor trimite acolo unde ți-e locul: în anonimat?

Iar tu, cel care te simți capabil să faci ceva pentru țara asta putredă, ieși la vot, alege să faci o schimbare, oferă-ți șansa să schimbi viitorul copiilor tăi, acordă încredere intelectualilor noii generații, fără trecut politic, dar cu dorința de a schimba Infernul în care și ei au trăit, în Rai! Sau măcar în Purgatoriu, în care să ardă toți cei care nu se mai satură de furat! Dizolvă clasa politică așa cum ei au dizolvat zâmbetele părinților noștri, zâmbetele noastre și, în ritmul ăsta, zâmbetele copiilor noștri! Arată-le că îți pasă și că sunt nimic fără votul tău! Trimite-i să doarmă liniștiți acasă, și nu în Parlament! 


Sau lasă-i să-ți fure, în continuare, zâmbetul, dar nu te plânge! Lasă-i să formuleze legi care să-i scape de anii de temniță și care să te condamne pe tine, naivule, dar nu te plânge! Lasă-i să doarmă pe banii tăi, dar nu te plânge! Iar în cele din urmă, vom sfârși prin a fi o Românie a muților resemnați, fără visuri, fără idealuri, fără viitor, a lașilor ignoranți și ignorați, aflați sub conducerea unui veșnic mut! Și puțin a mai rămas... Amin!

Sursa foto 1- www.aktual24.ro
Sursa foto 2- www.romaniacurata.ro
Sursa foto 3- www.presalibera.net
Sursa foto 4- www.stirileprotv.ro





Postări populare de pe acest blog

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …