Treceți la conținutul principal

Crăciunul nu mai e ce-a fost...

                                

Sărbătorile vin, sărbătorile vin!

E iarnă! O trădează gerul, deşi nu a nins. Sunt ani de când se zgârceşte cu câțiva fulgi de nea! Pe străzile care mai ieri erau întunecate și pustii, azi vezi luminițe la tot pasul și-o îmbulzeală de nedescris. Mirosul de brad verde parcă și-a pierdut din intensitate, beculețele instalației au ajuns să ne obosească retina, ghirlanda nu mai e la fel de strălucitoare,  iar ospățul care odinioară ne strângea pe toți în jurul mesei,  azi nu mai face minuni. Nu mai simțim Crăciunul cum îl simțeam cândva...

Însă nu sărbătoarea și-a pierdut din strălucire, ci noi! Nu Crăciunul și-a pierdut din magie și emoţie, ci noi! Ne-am împovărat cu griji, cu probleme, cu greutăți și am uitat să mai fim copii... Trăim atât de mult în trecut, încât am uitat să trăim azi, cu gândul la mâine... Am uitat să zâmbim fără lacrimi, să iubim fără să cerem nimic în schimb, am uitat să prețuim ceea ce avem și am încetat să mai visăm. Am uitat să ne trăim viața, să simțim emoția, să ne îndeplinim dorințele și idealurile. Ne-am uitat undeva, departe...


                      

Iar cel  mai trist e că am ajuns să facem totul mecanic, fără să simțim... Nu mai oferim cadouri  simbolice, de suflet, ci de-o valoare materială semnificativă. Nu mai savurăm sarmalele mamei și cozonacul frământat cu mâinile-i îmbătrânite de timp, nu ne mai strângem cu toții în jurul mesei ca atunci când eram copii. Fie pentru că sistemul deplorabil din România ne-a izgonit, rând pe rând, în țări străine, fie pentru că angajatorii deveniți patroni peste noapte sau cărora li s-au șters amintirile, uitând de unde au plecat, ne țin la muncă până în noaptea de Ajun, fie pentru că zgomotul și fumul din baruri și cluburi ne amețesc simțurile şi ne fac să uităm de tot ce-am lăsat în afara ușilor închise...Însă ne lasă fără suflare, fără puls, fără viață şi ne stingem uşor...     

Înconjoară-te de copii, de suflete calde, de oameni buni, de zâmbete și reînvață să te bucuri de lucrurile mici, de magia sărbătorilor, de duioșia colindelor, de mirosul de portocale, de gustul de acasă, și lasă Crăciunul să fie ce-a fost cândva! Crăciunul e al copiilor! Al micuților care reușesc cu inocență, cu puritate, cu gingășie și delicatețe, să readucă magia în viața noastră, a tuturor. Crăciunul e al celor ce simt, iubesc şi vibrează. Crede în Crăciun şi în poveşti!

Sărbători fericite și un Crăciun în care să fim mai buni!


Sursa foto 1 - www.radardemedia.ro
Sursa foto 2 - www.moscraciuntimisoara.ro

Postări populare de pe acest blog

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …