Treceți la conținutul principal

Sanatatea din farfurie

Pana nu demult eram convinsa ca alimentatia nu joaca un rol foarte important in fluctuatiile de greutate si ca toate acele "bombe calorice", savurate pe nerasuflate, sunt nevinovate in fata factorului genetic care ne dicteaza, inca de la nastere, kilogramele. Era o teorie personala. Crezul unei femei care mananca dintotdeauna tot ce si-a dorit, cu precadere ciocolata si inghetata, si sub care, acul cantarului arata acelasi numar ca si in urma cu zece ani. Sa nu credeti ca s-au schimbat prea multe intre timp!

Dupa o sarcina si cateva zeci de kilograme acumulate fara mila, am continuat sa am aceleasi principii, caci dupa nastere, tot surplusul cu care m-am pricopsit in cele noua luni de rasfat culinar a disparut ca prin minune, intr-un timp record, fara a face vreun sacrificiu, fara sport si fara restrictii alimentare, intarindu-mi si mai tare convingerea ca ereditatea m-a iubit inca de la inceput. Plus ca, intotdeauna am fost o persoana vesela, optimista, pozitiva si cu zambetul pe buze, trasaturi pe care le consideram a fi, la randul lor, un motiv in plus pentru starea mea de bine, atat fizic, cat si sufleteste si mental.

Recunosc ca, venirea pe lume a baietelului meu m-a maturizat. M-a facut sa-mi doresc sa stiu mai multe despre ceea ce inseamna sa fii sanatos, despre cum sa ai un stil de viata echilibrat si despre cum sa-ti gestionezi timpul, astfel incat, la finalul zilei sa fii multumit de ceea ce ai reusit sa intreprinzi peste zi. Toate astea au venit natural, din nevoia caustica de a evolua, chiar si atunci cand esti mamica cu norma intreaga, iar cele 24 de ore iti sunt insuficiente pentru a mai avea grija de tine, ca femeie. Si tocmai  acest statut primordial de mamica m-a facut sa-mi doresc sa stiu ce este mai bine pentru copilul meu si sa-mi doresc sa invat cum sa-l cresc sanatos, ca pe viitor sa i se creioneze obiceiuri si deprinderi responsabile, pentru o viata armonioasa si ponderata.

Odata cu inceperea diversificarii, pot sa spun ca am descoperit bucatarul din mine. Acel talent ascuns care astepta cu nerabdare sa fie scos la lumina. Am invatat ca nimic nu se compara cu aroma si beneficiile alimentelor neprocesate, consumate in starea lor pura, naturala. Am incercat ca intreaga familie sa consume cat mai multe fructe si legume procurate din piata, de la taranul nostru cel de toate zilele. Am invatat sa dau gust mancarii gatite la abur si la cuptor, luandu-mi ramas bun de la prajeli si grasimi. Ce-i drept, nici timpul nu-mi permitea sa gatesc diferentiat pentru mine, pentru sotul meu si pentru cel mic, gratarul si legumele fierte sau gatite la abur devenind specialitatea casei. Am incercat sa sincronizam programul celui mic cu principalele mese ale zilei, reusind sa avem mult dorita cina in familie. "Nicio zi fara mic dejun" a devenit regula de baza in viata noastra, oferindu-mi prilejul de a alege ce este mai sanatos, mai consistent si mai usor, pentru fiecare. Acesta a fost momentul in care am descoperit produsele Sano Vita, pentru ca ceva mai tarziu sa simt ca viata mea si a familiei mele s-a imbunatatit multumita a ceea ce punem in farfurie. 

Am incercat timid, dar curios, ceea ce bebele meu adora sa manance: cereale. Si le-am incercat pe toate: fulgi, expandate, rondele. Marturisesc ca suntem cu totii indragostiti iremediabil de cerealele grau cu miere pe care le consumam atat cu lapte, cat si cu iaurt, in orice moment al zilei. De la cereale la musli nu a fost decat un pas, caci personal, ca necunoscator in tainele nutritiei, le vad atat de asemanatoare incat sunt dimineti in care fac un mix intre cele doua de te lingi pe degete. Ce mai, improvizatie de bucatar sef! Iar pe masura ce puiul meu isi evidentia preferintele culinare am inceput sa umplu camara cu de toate: paste, incontestabil favoritele tuturor, zahar brun, ulei presat la rece de floarea soarelui, orez brun prefiert si multe alte produse, descoperind gustul autentic al naturii. 

Facand toate aceste schimbari alimentare am castigat energie, tonus si mai mult timp liber pentru mine. Iar statutul de mamica m-a invatat sa apreciez si alte lucruri care inainte nu prea contau, precum somnul. Asa ca, nu mai pierd noptile! Fiecare ora de somn e mana cereasca! Iar in ceea ce priveste sportul, sunt de neoprit, in goana dupa cel mic.

Una peste asta, alegerile ne apartin, iar sanatatea e in mainile noastre! Si poate ca ar trebui sa ne amintit acest lucru mai des...

Articol scris pentru SuperBlog 2016. Sa fie cu noroc! 

Postări populare de pe acest blog

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …