Treceți la conținutul principal

Realitatea casei din vis

Sunt zile in care ma pierd in visare. Si ratacesc aievea, minute in sir, incercand sa creez acea lume la care doar indraznesc sa visez. Caci visele nu dor, nu costa, nu mor. Ele traiesc prin noi si noi traim prin ele. De ce sa nu visezi la o viata mai buna, la o cariera de succes, la momente de fericire deplina, la casa perfecta, la masina de vis? Permite-ti sa visezi si imagineaza-ti ca ai transformat totul in realitate! Trezeste-te si lupta pentru visurile tale!

Sunt atat de multe lucruri pe care mi le doresc si am reusit ca, o parte din ele sa devina palpabile, coborand din neant. Insa a mai ramas ceva pentru care continui sa lupt, sa sper, sa-mi doresc si sa visez. Mai e ceva care ar incununa munca de-o viata, visurile de-o eternitate, sperantele de nemarginit. Ceva ce in curand va inceta sa mai fie doar o himera: locuinta sufletului meu! Si imi doresc nespus ca acea casa din vis sa devina casa de vis in care sa-mi traiesc emotiile, sa-mi petrec timpul, sa-mi vindec ranile, sa-mi duc existenta. Acel cuibusor in care sa infloresc la tinerete si sa ofilesc la batranete. Acel cuibusor in care intimitatea, confortul, siguranta si functionalitatea sa faca o echipa imbatabila si sa ma faca, in cele din urma, sa chicotesc de incantare, sa cant de fericire, sa zbor.

Initial, am creionat in gand, ipotetic, structura spatiului care mi s-ar potrivi. Apoi am trasat o schita, usor stangace, pe o coala de hartie, si, in scurt timp a devenit indispensabila portofelului meu, care o purta vesnic pentru inspiratie si pentru cand va aparea acel moment potrivit, usor recognoscibil, in care schita va prinde contur. Iar acea zi nu a intarziat sa apara.

Conjunctura a facut sa ajung intr-un birou de proiectare. Ma aflam acolo la rugamintea unei foarte bune prietene care, ramasese sa duca o parte din documentele necesare intocmirii unor proiecte de case. Da, am zis bine! Proiecte de case! Multe...! De cand o stiu cauta proiectul casei perfecte si la final, ceva o nemultumeste. Si il reface, intrand practic intr-un cerc vicios, din care parea sa nu mai iasa. Insa cu cei de la AIA Proiect a rezonat surprinzator de bine, acestia reusind sa-i inteleaga nevoile si sa le astearna pe hartie.

Inca din momentul in care am ajuns in fata cladirii, mi-am amintit de schita impaturita timid si pastrata in portofelul din geanta mea. Iar odata ajunsa in fata unui specialist care imi vorbea politicos, cald si cu pasiune pentru munca lui, m-am asezat si i-am aratat visul meu, asternut pe hartia. Aveam emotii si imi tremurau mainile. M-a privit bland si mi-a zambit increzator. Mi-a zambit de multe ori pe parcursul discutiei si m-a facut sa inteleg ca totul poate prinde un contur frumos. Si ca echipa AIA Proiect imi poate transforma ideile in realitate! Am parasit biroul, extrem de multumita! Urma sa le aduc cateva documente pentru a ma ajuta cu servicii de proiectare completa, aceasta incluzand proiecte de arhitectura, structura si instalatii, detalii tehnice si cantitati de materiale. Totul, la un pret de nerefuzat, fara concurenta!

Casa nu are mai mult de 70 mp, insa este exact spatiul de care am nevoie pentru a ma simti libera, confortabila si in siguranta. Va avea doua dormitoare pozitionate pe acelasi palier, intre care se va afla baia. Pe cel de-al doilea palier vor fi livingul si bucataria, iar accesul intre acestea doua va fi liber. Cele doua paliere vor fi de-o parte si de cealalta a unui hol, suficient de lung, care va duce la iesirea principala. Livingul va avea o iesire pe tarasa unde imi doresc sa-mi pot bea cafeaua linistita, in fiecare dimineata, sa pot asculta ciripitul pasarelelor, admira ploaia, si soarele, si norii. Terasa unde sa ma pot adaposti de furtuna, in zilele de melancolie. Imi doresc o casa de caramida. Nu stiu cum e mai bine, insa, aud stringent in timpane vocea bunicii care ridica caramida la rang de arta. O fi stiind batranica mea de ce!

Imi doresc foarte putina mobila! Imi place ideea ca in dormitoare sa existe un pat de mijloc, intre doua noptiere accesorizate cu cate o veioza si, in fata patului, dulapuri zidite in perete. Resping in totalitate ideea de a monta televizor sau calculator in dormitoare. Acesta il vad ca fiind spatiu de odihna si relaxare, ori, tehnologiile perturba toata destinderea si oaza dupa care tanjim la finalul zilei. Fiecare spatiu sa fie umplut sau lasat liber la modul rational. Si imi place sa incarc spatiul doar cu lucruri utile, pentru avea libertate de miscare. Cu siguranta becurile economice sunt alegerea perfecta pentru un consum optim de energie, iar incalzirea se va face cu o centrala pe lemne, amplasandu-se calorifere in fiecare camera, sub geam. Imi doresc ca in curtea principala sa existe containerul, suficient de mare, in care sa se colecteze deseurile si care, sa fie ridicat conform normativelor in materie, scutind astfel drumul meu zilnic la ghena.

AIA Proiect mi-a oferit imboldul de care aveam nevoie pentru a pasi spre realizarea casei la care visez dintotdeauna. Primul pas l-au facut ei, printr-un proiect optimizat pe masura dorintelor si nevoilor mele. Urmeaza sa bat din palme, sa rostesc cuvintele magice Hocus-Pocus si casa sa apara ca intr-o poveste cu final fericit. Ar fi frumos! Insa nici mult nu a mai ramas pana va prinde contur, ceea ce odata era doar un vis: casa viitorului meu!

Articol scris pentru SuperBlog 2016. Sa fie cu noroc!


Sursa foto 1: super-blog.eu
Sursa foto 2: https://adelaparvu.com




Postări populare de pe acest blog

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …