Treceți la conținutul principal

Moda e in fiecare dintre noi!

Ne nastem cu predispozitii pentru anumite gusturi, arome, stiluri, fie ele culinare, muzicale, ambientale sau vestimentare. Iar influentele societatii, mediului, modei, gastronomiei produc schimbari majore in modul in care  acestea evolueaza in timp, reusind sa produca un impact major asupra dezvoltarii propriei personalitati. Am ales sa fiu la curent cu ceea ce se intampla in jurul meu, cu noile aparitii in materie de vestimentatie, cu noile combinatii in materie de accesorizare, cu secretele bucatariei, cu ritmurile muzicii, cu strigatul tendintelor, stilurilor si al celor cu impact media covarsitor. Insa am ales sa port ceea ce ma pune in valoare, sa degust ceea ce imi place, sa ascult ceea ce imi doresc. Am ales sa imi urmez instinctul, sa fiu autentica si sa nu ma schimb decat atunci cand simt ca e timpul. Caci timpul le stie pe toate!


Nu sunt un "fashion icon", dar nici nu-mi place sa traiesc in anonimat, sa imbrac lucruri fara noima, sa port ce nu ma avantajeaza. Imi place sa fiu eleganta, stilata, feminina, atragatoare. Imi place sa fiu in tendinte si am inteles ca, de-a lungul timpului, marile nume ale modei carora designeri renumiti le-au inchinat colectii intregi, au creat tendinte si nu s-au supus acestora, situandu-se mereu deasupra modei. Si e important sa ramai fidel propriului stil, fara a copia, fara a imita, fara a-ti pierde din autenticitate. Imi place sa cred ca suntem multi cei care avem gusturi bune. Citim reviste de specialitate, urmarim emisiuni de moda, ascultam sfaturile celor care detin un bagaj consistent de informatii din lumea tesaturilor, a croiului, a tendintelor vestimentare. Imi place sa cred ca fiecare dintre noi avem un model, un ideal, un idol caruia ii inchinam o parte din ceea ce suntem astazi, ca si "personalitate fashion".

Personal, o iubesc pe Andreea Raicu! Nu omul de televiziune, nu personajul monden, nu femeia de afaceri sau fotomodelul binecunoscut de noi toti. O iubesc pe femeia Andreea Raicu, cea mereu eleganta, feminina, stilata si cu o imagine impecabila. Femeia care stie sa poarte cu eleganta o rochie, un pantof cu toc, o pereche de jeansi sau un top sport. Femeia care respira moda prin fiecare piesa vestimentara pe care o poarta, prin fiecare accesoriu, prin fiecare croiala sau textura. Si am incercat sa "fur" din trucurile pe care le ofera, adaptandu-le propriului stil. Si cred cu convingere ca a imita, a copia nu inseamna decat decesul a ceea ce esti ca si personaj al modei, ca stil, neavand certitudinea ca ceea ce se  naste insemna evolutie. Si sunt branduri care au menirea sa ne inspire, sa ne ajute sa ne cream un stil propriu, sa capatam increderea in noi si sa avem inspiratie in realizarea mixurilor vestimentare de impact. Ador botinele Gino Rossi! Imi ofera acea nota de eleganta si feminitate in orice combinatie le-as purta, indiferent ca au toc de cativa centimetri sau talpa ortopedica. Iar alaturi de o poseta incapatoare marca Roccobarocco poti simti gustul dulce al extravagantei, al reusitei, al perfectiunii! 


Am invatat ca orice culoare se potriveste oricui si ca e nevoie de curaj pentru a testa si descoperi ce ti se potriveste cu adevarat. Am invatat ca ceea ce sta bine pe altii sau pe umeras nu trebuie sa stea bine si pe mine. Am invatat ca moda se schimba, dar stilul ramane. Am invatat ca un pantof cu toc intotdeauna va salva o tinuta de la nulitate. Am invatat ca rochia poate fi purtata oricand, atata timp cat accesorizarea si incaltamintea sunt simple, minimaliste si cu gust. Am invatat ca stilul face diferenta si ca e bine sa stim ca suntem unici si frumosi. Am invatat ca o femeie trebuie sa poarte intotdeauna o geanta suficient de incapatoare pentru cat mai multe lucruri. Am invatat ca oricare doua piese vestimentare de bun gust, de calitate te pot face sa arati stilata si sa fii de invidiat. Am invatat ca moda e in fiecare dintre noi!

Articol scris pentru SuperBlog 2016. Sa fie cu noroc!

Sursa foto - www.answear.ro

Postări populare de pe acest blog

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …