Treceți la conținutul principal

Mirosul iernii, aroma ciocolatei calde si file de poveste...Basm...

Mi-a fost dor de iarna! Adesea imi este...Mi-a fost dor de puritatea naturii si albul de pretutindeni, de magia timpului petrecut alaturi de cei dragi si sarbatoarea fiecarui zambet. Mi-a fost dor de diminetile reci care te indeamna sa te cuibaresti pentru si mai mult timp langa jumatatea ta, de caldura de acasa, de nostalgia zapezilor. Mi-a fost dor sa ne spunem povesti pana tarziu in noapte si sa ne pierdem in jocul fulgilor de nea. Mi-a fost dor de ceea ce suntem in pragul vacantelor  si a sarbatorilor de iarna: mai buni, mai calzi, mai iubitori, mai frumosi. 

Sunt zile in care astept cu nerabdare sa ne strangem cu totii in jurul mesei, sa ne privim cu blandete, sa ne spunem gandurile, sa ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt si sa radem mult, foarte mult. Dar sunt si zile in care tanjesc dupa singuratate. Dupa acele momente de intimitate si de sinceritate dintre mine si propria constiinta, dintre ratiune si suflet, dintre omul de azi si copilul de ieri. Momente de regasire, de reculegere sau de ratacire. Franturi din viata...Uneori le caut cu inversunare, alteori le alung. Ce poate fi mai frumos decat sa-ti vorbesti cu sinceritate si sa te asculti cu rabdare?!

Iar una dintre activitatile cele mai apropiate sufletului meu o reprezinta lectura. Nimic nu se compara cu o carte buna, cu o intriga care te tine cu sufletul la gura, un deznodamant imposibil de imaginat si o pilda demna de transmis mai departe. Nimic nu se compara cu rasunetul fiecarui cuvant in timpane, pe acordurile linistii depline din odaie. Si sorbi cu sete din ciocolata calda, in timp ce arzi de nerabdare sa mai intorci o fila, si inca una, ca la final, sa-ti doresti sa nu o fi terminat nicicand. 

Sunt de neoprit cand vine vorba de carti si oricat de mult as citi mi se pare prea putin. Cartea nu trebuie sa fie statica. Ea trebuie sa circule. Cumpar-o, vinde-o, imprumut-o, dar citeste-o! Ultimele achizitii, trei la numar, asteapta sa fie smulse de pe noptiera si parcurse pe nerasuflate, iar editura RAO este cea care face minuni cu sufletul meu, de cativa ani buni.

"Daca as ramane", scrisa de Gayle Forman, din sectiunea Fictiune Tineri imi va demonstra, inca odata, ca viata ni se poate schimba intr-o secunda, cand nici nu ne asteptam ca acest lucru sa se intample. Povestea este creionata in jurul violonistei Mia, aflata la varsta adolescentei, care isi pierde familia intr-un accident rutier, intr-o zi fatidica de iarna, ramanand singura, captiva intre viata si moarte, pe un pat de spital. Nu simte nimic, dar vede si aude tot. Iar dragostea pentru cei care i-au mai ramas si pasiunea pentru muzica o vor face sa ia decizii care-i vor marca destinul. Subiectul cartii si faptul ca poveste este inspirata din realitate m-au facut sa o aleg fara nicio urma de ezitare si sunt convinsa ca o voi devora pe nerasuflate, cuibarita in asternutu-mi moale.

Desi multi ar spune ca nu e tocmai placut sa citesti despre moarte, eu voi continua seria dramelor existentiale cu "Numere", cartea lui Rachel Ward din seria Fictiune Tineri. Iar cand moarte se imbina cu numerologia, poate fi si mai captivant. Jem, personajul principal, isi da seama ca poate vedea data mortii in ochii celor pe care-i priveste, nestiind daca acest lucru ar trebui perceput ca un har sau o corvoada. Voi descoperi intamplari de groaza, reactii spontane, decizii si indrazneala, intr-o poveste care se anunta mai mult decat interesanta, cuceritoare si cu un final imprevizibil. Asa ca, inca o inghititura din ciocolata aburinda si ma cufund in fantastica lume a cartilor.

Si cum numerologia spune ca cifra trei are o incarcatura emotionala aparte, n-am lasat la voia intamplarii ultima alegere, pentru a-mi umple serile de basm: "Alunecare", de Jill Hathaway, din aceeasi serie, Fictiune Tineri. Aici, abilitatea lui "Vee", tanara diagnosticata cu narcolepsie, de a se strecura in pielea celor din jur si de a percepe realitatea prin ochii acestora o va ajuta sa dezlege enigmele unei crime, transpunandu-se in ochii criminalului. Suspansul, adrenalina, viata si moartea sunt profund individualizate in cele cateva sute de pagini, insuficiente a-mi potoli setea de lectura.

Am reusit, de-a lungul timpului, sa-mi sadesc, adanc in fiinta, aceasta placere nevinovata pentru citit. Au fost perioade in care am citit orice mi-a cazut in mana. Dar au fost si perioade in care am ales sa citesc doar ceea ce am simtit in acel moment ca imi poate hrani sufletul, mintea, corpul. Iar usor, usor, a devenit o traditie, si azi, toata familia citeste. In intimitate, in liniste, transpunandu-se in pielea personajelor, in filele cartii, in emotia fiecarui rand. Si am ajuns sa citesc printre randuri, sa inteleg in esenta, sa invat sa traiesc dincolo de poveste, de pagini, de timp.


Articol scris pentru SuperBlog 2016. Sa fie cu noroc.

Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

Doi straini...

Te privesc, ma privesti si taci...Tac si eu, desi mi-as dori sa-ti pot spune multe. Desi mi-as dori sa vin mai aproape, mult mai aproape, cum o faceam candva... Eram ca doi copii indragostiti de cea mai noua jucarie, eram de nedespartit, iar azi suntem ca doi straini...
Nu-ti mai vad zambetul ce  m-a facut sa te iubesc, nu-ti mai aud glasul si vocea calda ce-mi rosteau numele cu drag, nu ma mai strangi in brate, cum o faceai candva... Ma privesti si parca vezi prin mine, imi vorbesti si parca n-a mai ramas nimic din rabdarea cu care-mi ofereai candva sprijin si-ndrumare, din tandretea cu care-mi alinai sufletul gol. N-a mai ramas nimic din noi doi, cei care-am fost odinioara...
Am uitat sa petrecem timp impreuna, am uitat sa ne ascultam unul pe celalalt, am uitat de noi undeva si am ajuns doi straini care inca se iubesc, dar care nu mai au rabdare sa-si dovedeasca, sa-si marturiseasca, sa-si traiasca iubirea. Doi straini, victime ale trecerii timpului, ale rutinei, ale societatii virusa…