Treceți la conținutul principal

Jurnal de sambata seara

Sambata seara, lume multa, oameni dragi si o locatie exclusivista: Hotel Domenii Plaza, unul dintre cele trei hoteluri aflate in Romania, de patru stele, ale lantului de boutique-hoteluri Residence Hotels. Gazda, nimeni altul decat ilustrul biorestaurant din Bucuresti, Citroniers, care promite inca de la primul "schimb de priviri" o primire calduroasa, extravaganta si luxoasa, un rasfat culinar al papilelor gustative, o servire ireprosabila, o noapte memorabila si certitudinea ca va mai exista o data viitoare. Motivul: o seara altfel! O seara alaturi de oamenii dragi sufletului nostru, o seara in care sa radem in hohote, sa ne bucuram de revedere si de realizarile fiecaruia dintre noi, o seara cu voie buna, cu mancare din belsug si nenumarate pahare de vin. O seara de notat in calendarul propriu si de povestit...


Si ne-am adunat cativa in acea seara...Vreo 80 sau aproape de acest numar care este exact capacitatea Restaurantului Citroniers. Ne-am asezat cu totii la mesele aranjate ca-ntr-un decor al Casei Regale, iar acordurile line de pian ne indemnau la dans. Si nu oricum! Elegant, subtil, sofisticat! Iar ospatarii erau acolo pentru noi, atenti la nevoile noastre. Erau o prezenta delicata si perfect integrata in tabloul pictat in nuante de bej, alb, lila, nude. Era o atmosfera calda, destinsa, vesela. Eram o mare familie care se reunea acasa...

Am sorbit cu sete, toata seara, dintr-un Sauvignon Blanc. Stiam cu totii ca o combinatie de mai multe sortimente ne-ar ameti mintile, insa chiar si asa necombinat, inspre dimineata, ne-a cam luat de ochi, piperand cheful de distractie si voie buna. Aperitivul, usor si aromat, mix de bruschete, ne-a permis sa ne miscam in voie pana cand cotletele de berbecut ne-au implorat sa le devoram dintr-o singura inghititura. Aratau intr-un mare fel, iar gustul, divin! Papanasii au fost de departe ce-i mai buni degustati vreodata! Ca la mama acasa! Am mancat pe saturate, am ras fara oprire, ne-am bucurat de fiecare moment, de fiecare prezenta, de fiecare amintire impartasita, de fiecare gest, fiecare privire, fiecare gust. Ne-am bucurat unii de ceilalti si am fost incantati de faptul ca restaurantul, prin toate serviciile oferite, ne-a fost partas la fericire, precum un parinte spiritual.


Si am promis sa ne revedem curand! In aceeasi formula, in acelasi loc, la ceas de seara. Cu aceeasi stare de spirit si cu multe intamplari de povestit. Iar eu mi-am primis ca voi fi acolo de cate ori voi avea un minut de liniste, pentru un mic dejun sanatos, un pranz copios sau o cina "light". Voi ajunge acolo pentru a-mi bea cafeaua in tihna sau pentru a-mi aminti de cea care mi-a dat viata, degustand sarmalutele cu mamaliguta si smantana, numai bune sa te lingi pe degete. Ah, deja mi s-a facut pofta! 


Articol scris pentru SuperBlog 2016. Sa fie cu noroc!


Sursa foto: www.super-blog.eu
                   www.citroniers.ro

Postări populare de pe acest blog

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …