Treceți la conținutul principal

Stampila pentru suflet

Putini sunt cei care ma cunosc cu adevarat si tot la fel de putini sunt si cei care stiu ca mai toata perioada adolescentei mi-am asternut gandurile intr-un jurnal. Emotii, trairi, vise, sperante stau si acum prafuite intre paginile ingalbenite de anii scursi cu repeziciune, pe raftul bibliotecii din odaie. E la vedere. E rosu ca focul si are suflet. Il mai rasfoiesc uneori si parca prinde grai. Si cate-ar mai vrea sa spuna! Dar, shhht! E secret...

Anul trecut, cam prin timpul acesta, pe cand ma adaposteam de vremea mohorata si rece intre peretii camerei, l-am recitit. Am parcurs fiecare rand si am revazut-o pe adolescenta visatoare si indragostita, din ale carei visuri marete si infinite planuri nu a ramas nimic. Sau poate prea putin. Si, desi cu atat de multa incarcatura emotionala, mi s-a parut fara viata. Si mi-am dorit sa-i ofer suflul pe care il avea candva. Sa-i ofer viata si bucuria de odinioara. Atunci mi-a venit o idee: o stampila

Am dedicat o zi intrega cautarii producatorului stampilei ideale. Iar in cele din urma, l-am gasit: Colop. Din gama variata de produse pe care acestia le ofera, am decis ca personalizarea unei stampile ar fi solutia perfecta pentru mine si pentru bucatica din sufletul meu. Si cum inima este cea care ne tine in viata, am decis ca exact asta ii lipseste jurnalulului meu pentru a fi resuscitat si readus la viata: o stampila imprimata cu o inima rosie. O inima care sa bata vesnic...

Fiecare pagina a primit cateva zeci de inimioare care i-au redat pulsul si au sters cenusa asternuta de trecerea timpului. Au aprins vapaia tineretii si au inviat fiecare amintire. Iar din acea zi, stampila cu inimioara si-a castigat locul binemeritat in viata mea. E amprenta personala pentru orice foaie de hartie, orice plic sau colet care are nevoie de un plus de culoare, de o doza de emotii, de o farama de viata.

Ne incepem ziua impreuna. Diminetile sunt morocanoase, cu soarele orbitor in geam. Cu greu ma dau jos din pat, numarand pasii pana la baie. In timp ce imi rasfat papilele gustative si simtul olfactiv cu o cafea amara, stampila inca hiberneaza in sertarul intredeschis al noptierei de langa patul meu. Mai are ceva ragaz pentru a-si trage sufletul si a-si incepe ziua. Ma imbrac si intre timp, o scot din sertar. O pun pe noptiera, in apropierea posetei. Sa nu cumva sa o uit. Cand rutina matinala este complet incheiata, pun stampila in geanta, in compartimentul ei, inchis ermetic si coboram in graba scarile blocului in care locuim. Mereu suntem in intarziere. Ajungem la birou cand orologiul arata putin peste orele opt. O scot din geanta si o asez pe birou, asteptand ca si azi sa stampilam documente care se vor a fi autentice si animate. Asa ca, dam startul stampilarii si ne oprim tarziu in noapte, cand eu imi incarc bateriile in asternutul moale, iar stampila, in sertarul intredeschis din noptiera.


Articol scris pentru SuperBlog 2016. Sa fie cu noroc!


Sursa foto 1- AliExpress.com
Sursa foto 2- colop.ro

Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

Doi straini...

Te privesc, ma privesti si taci...Tac si eu, desi mi-as dori sa-ti pot spune multe. Desi mi-as dori sa vin mai aproape, mult mai aproape, cum o faceam candva... Eram ca doi copii indragostiti de cea mai noua jucarie, eram de nedespartit, iar azi suntem ca doi straini...
Nu-ti mai vad zambetul ce  m-a facut sa te iubesc, nu-ti mai aud glasul si vocea calda ce-mi rosteau numele cu drag, nu ma mai strangi in brate, cum o faceai candva... Ma privesti si parca vezi prin mine, imi vorbesti si parca n-a mai ramas nimic din rabdarea cu care-mi ofereai candva sprijin si-ndrumare, din tandretea cu care-mi alinai sufletul gol. N-a mai ramas nimic din noi doi, cei care-am fost odinioara...
Am uitat sa petrecem timp impreuna, am uitat sa ne ascultam unul pe celalalt, am uitat de noi undeva si am ajuns doi straini care inca se iubesc, dar care nu mai au rabdare sa-si dovedeasca, sa-si marturiseasca, sa-si traiasca iubirea. Doi straini, victime ale trecerii timpului, ale rutinei, ale societatii virusa…