Treceți la conținutul principal

Retelist in pijamale!

- Buna! Ne vedem diseara, da?
- Aaaa...unde?
- Cum, unde?! Ai uitat?! La Mona!!! E seara burlacitelor!
- Of, fir-ar sa fie! M-am luat cu treaba si am uitat! Parca la Mona la apartament trebuia sa ne intalnim, nu?
- Da. La 20 punct. Nici un minut in plus sau in minus. Si nu uita de pijamaua din dotare! Sexi si rea, ca doar suntem numai dive!
-Ok, ne vedem diseara. Te pup!

.......

- Ma bucur ca sunteti toate aici si ma bucur ca si maine veti fi alaturi de mine la marele eveniment!
- Hmm! Maine nu se stie daca vom fi in aceeasi formula. Depinde de cat de spumoasa va fi sampania in seara asta!
- Sa rasune muzica-n difuzoare, sa curga vinu-n pahare si sa dam drumul distractiei, pe ritmuri latino!

.......

- Stop muzica!
- What?! Ce ti-a venit?
- Parca m-am cam saturat sa-mi misc fesele...
- Ha-ha-ha...
- Hai sa ne linistim pe canapea, la un film bun. M-a cam luat vinul de ochi, ce-i drept, si parca e si pacat sa lasam popcornul nemancat pana maine.
- Total de acord! Sa inceapa "Marea mahmureala"!
- De cand ne tot propunem sa-l vizionam impreuna, iar un moment mai bun, nici ca se putea!
- Mai stii ca nu mai ajungem niciuna la cununie si ne da mirele disparute!
- Ha-ha-ha! Ar fi ceva...

.......

Liniste deplina. Oare au adormit cu toatele?! Sa fie sampania de vina sau ora tarzie?! Sa fie teama de maritis? Fetelor!!! Privim inmarmurile pret de cateva minute la ecranul televizorului care nu-si mai schimba culoarea din negru absolut. Si, ca-ntr-o imagine prelucrata, ne intoarcem capetele in sincron, catre Mona, strigand-o la unison, pentru a remedia situatia.

- Ce-i?! Nu i-am facut nimic. Nu stiu ce are! O fi internetul de vina, desi luna asta mi-am amintit sa il platesc si clar nu aveau cum sa il intrerupa! Trebuia sa apara imaginea pe televizor in momentul in care am pornit laptopul. Asa a zis "retelistul".
- ???
- Baiatul de la reteaua de calculatoare! Hello, pe ce lume traiti?!
- Vai tu, Mona se pricepe la retele! Pai da-i de cap la problema, papusica!

Dupa cateva zeci de minute de scos si introdus mufe, dupa ce bietul laptop a fost stins si reaprins de o sa-si aminteasca pe veci de ziua cu pricina (pardon, noaptea cu pricina), ne pregatim sa ne strangem pijamalutele si sa abandonam lupta. Cand colo, uite-ma, eroina-expert in conectica si retelistica! Da, da, chiar eu!

- Ia sa vada mama, unde-i problema!

Toti ochii ma privesc mirati insa, in mintea fiecareia planau doua posibilitati: ori imi voi prinde gherutele in toate cablurile posibile si mintea mea, usor blonda cand vine vorba de sfera IT&C, nu va rezolva ecuatia, ori ii voi da de cap si vom savura filmul, tolanite pe canapea, pana inspre dimineata. Iar eu voi savura si privirile contemplative ale tuturor. Mda, visez si eu...

Si da-i, si da-i, pana cand munca mea si creierii incinsi la maxim pareau sa dea roade.
- Stiu unde-i problema!
-Ei tu, blondo?! Unde? Ha-ha-ha!
- Ia sa dam noi un restart la routerul wireless!

Minute in sir de asteptare, cu emotii, iar la final...

- Bingo! Merge internetul!
- Bravo Supergirl! Hai sa vedem cum rezolvi sa putem vedea filmul de pe laptop pe televizor. Gaseste capsorul tau blond o rezolvare?
- Dragelor, e normal sa nu putem vedea filmul din moment ce nu exista o conexiune intre laptop si tv. Acest cablu HDMI, trebuie sa fie legatura intre cele doua. Degeaba este introdus in tv, daca nu este si in laptop.
- Ia te uita! Bingo, din nou! Vizionare placuta, va doresc!

Ma simteam bine si se vedea asta pe chipul meu. Insa bietele mele prietene erau total nedumerite si usor socate ca tocmai eu, atehnica grupului, am rezolvat o situatie de viata si de moarte. Cum asa? Pai daca nu eram eu, nu am fi asistat la decesul distractiei serii burlacitelor? Hai ca am zis frumos!

Ca sa fiu sincera, am cam stiut ce sa fac caci am trecut de curand printr-o situatie similara si am primit ajutor de specialitate. Noroc cu baietii de la conectica.ro care au fost acolo pentru mine, sprijinandu-ma la greu. Si am mai si nimerit fix intr-una din zilele magice din Saptamanile Retelisticii, organizate cu ocazia serbarii a 10 ani de existenta a magazinului, beneficiand astfel de mega reduceri.

Cand e sa se intample, se intampla! Sa fii omul potrivit, la locul potrivit e lucru mare! Si iata cat de usor poti fi retelist in pijamale! Si nu orice retelist, sa ne-ntelegem! Expert retelist! Ha-ha-ha...


Articol scris pentru SuperBlog 2016. Sa fie cu noroc!


Sursa foto 1 - www.ramayana.ro
Sursa foto 2 si 3 - www.superblog.eu
Sursa foto 4 - www.conectica.ro


Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

Doi straini...

Te privesc, ma privesti si taci...Tac si eu, desi mi-as dori sa-ti pot spune multe. Desi mi-as dori sa vin mai aproape, mult mai aproape, cum o faceam candva... Eram ca doi copii indragostiti de cea mai noua jucarie, eram de nedespartit, iar azi suntem ca doi straini...
Nu-ti mai vad zambetul ce  m-a facut sa te iubesc, nu-ti mai aud glasul si vocea calda ce-mi rosteau numele cu drag, nu ma mai strangi in brate, cum o faceai candva... Ma privesti si parca vezi prin mine, imi vorbesti si parca n-a mai ramas nimic din rabdarea cu care-mi ofereai candva sprijin si-ndrumare, din tandretea cu care-mi alinai sufletul gol. N-a mai ramas nimic din noi doi, cei care-am fost odinioara...
Am uitat sa petrecem timp impreuna, am uitat sa ne ascultam unul pe celalalt, am uitat de noi undeva si am ajuns doi straini care inca se iubesc, dar care nu mai au rabdare sa-si dovedeasca, sa-si marturiseasca, sa-si traiasca iubirea. Doi straini, victime ale trecerii timpului, ale rutinei, ale societatii virusa…