Treceți la conținutul principal

Mostenire cu surprize

Cu greu ne-am facut curaj sa coboram din masina si sa intram in casa. Iar odata intrati, cu greu ne-am facut curaj sa nu o luam la goana. Eram muti in fata a ceea ce vedeam. Muti de uimire si dezamagiti. Mai auzisem povesti, in grupul nostru de prieteni, cum ca au primit mosteniri de la parinti, de la unchi indepartati sau mai stiu eu ce matusi, de la bunici si frati de cruce, dar parca toti primeau ceva cu valoare materiala. Ori, noi ne-am bucurat degeaba! Sau cel putin asa parea! Imi si amintesc ziua fatidica: 

8:00 a.m. Imi frec ochii lipiti de somn si privesc inca odata la ceasul de pe noptiera. "Bai, dar care n-aveti ce face acasa? N-aveti somn?" Ma indrept catre usa de la intrare, mormaind si bombanind cate si mai cate. Deschid! Necunoscut! E clar, vreun agent de vanzari care ma trezeste in zorii zilei cand as fi dormit ca un prunc.
Buna ziua! Permite-ti sa ma prezint, avocat Ionescu! Se poate sa-mi acordati cateva minute? Am un plic pentru dumneavoastra, legat de o mostenire.

"Mostenire, mostenire"...rasunau in mintea mea ca un ecou puternic si asurzitor ce m-a trezit mai repede decat o cafea amara. Fara sa stau prea mult pe ganduri l-am poftit in living si mi-am trezit jumatatea, entuziasmata nevoie mare si nerabdatoare sa descoperim impreuna despre ce este vorba. Ma simteam ca in comediile romantice si siropoase pe care le savurez pe nerasuflate si nu m-as fi gandit ca pana la urma, chiar vom fi personajele unei comedii...ieftine!

- Doamna, domnule, cred ca sunteti la curent cu trecerea in nefiinta a Dlui. Popa. Condoleante pentru pierderea suferita si felicitari pentru mostenirea pe care acesta v-a lasat-o: casa de la Chitila! Aici aveti plicul cu ultima dorinta a unchiului dumneavoastra, cheile si adresa casei. Aceastea fiind spuse, va doresc o zi buna!

Pentru cateva minute niciunul dintre noi nu a putut rosti vreun cuvant. Ne priveam in ochi, fara sa clipim si ne-am strans tare de tot in brate in semn de bucurie. Eram fericiti ca urma sa avem ceva al nostru si ca va lua sfarsit toata nebunia cu mutatul dintr-o casa inchiriata in alta. In acea zi ne-am luat amandoi liber de la serviciu pentru a intra in posesia mostenirii cu pricina.

Si iata-ne la ceas de seara, dupa ore bune de mers cu masina din provincie pana in Chitila, ajunsi la casa noastra. Chiar asa; a noastra! Brusc, toata incantarea ne-a disparut de pe chip. Parca nu ne venea a crede ca poate fi atat de batrana, veche si demodata. Atat de innegrita de trecerea timpului si modesta. Si nici prea mare nu parea a fi.

- Iubito, hai sa nu fim dezamagiti dintr-atat. Exteriorul nu e mare lucru! Ii scoatem un certificat energetic, si ai vazut ca se rezolva foarte repede cu ajutorul celor de la Enermed Impex SRL Bucuresti, si o bagam in revizie capitala: izolare exterioara ca sa se mentina caldura la interior si sa nu facem igrasie si ii aplicam o culoare faina, pe gustul tau. Schimbam si tocaria ca sa fie treaba treaba si confort nenica! Astea se fac rapid si nu coasta mare lucru. Ne imaginam ca ar trebui sa platim chiria si luna aceasta.
- Mda...Trage aer in piept si hai sa vedem in ce confort traia unchiul Popa. Daca o fi si la interior tot asa grava situatia, ne imaginam ca platim chiria pe tot anul ca sa o facem buna de locuit.

Si cum ziceam, ne-a luat ceva pana sa ne facem curaj si sa intram. Iar ce ne-a fost dat sa vedem...fereasca Domnu'! Paianjenii atarnau din toate partile, tocaria era mai batrana decat istoria, caci suiera vantul pe la fiecare fereastra si colt de usa, soba de teracota parea dintr-un film de groaza, iar tavanul statea sa cada. De fapt, toata casa statea sa cada!


- Iubito, da-mi voie te rog, sa rectific. Cu siguranta vom avem nevoie si de un audit energetic, care sa ne scoata din ceata, caci starea casutei e jalnica...Si totusi, zic sa nu fim negativisti. Cred ca se rezolva cu o tencuiala si o zugraveala ca la carte. Daca tot ne apucam de renovat, dam jos soba si punem o centrala pe lemne, iar becurile economice vor scadea considerabil consumul de energie. Si daca stau sa gandesc la rece si pe termen lung, o termografie a cladirii care sa identifice zonele cu pierderi de caldura sau cu infiltratii ridicate de aer nu ne-ar strica. O luam de la zero si ne facem confortul la care am visat si pe care il meritam.
- Ai uitat sa-ti imaginezi si cat te costa sa transformi dovleacul in caleasca...
-Vedem noi cum facem. O luam usor, usor. Avem cateva economii, mai facem si un imprumut. Insa toate aceste renovari sunt benefice reducerii costurilor energetice pe viitor. Asa ca merita investitia!

Framantarile ne sunt perturbate de soneria telefonului mobil, la auzul careia amandoi am tresarit ca arsi.
- Alo, da...
-Buna ziua! Avocat Ionescu sunt. Am omis sa va spun si de contul in lei pe care vi l-a lasat domnul Popa. Imi cer mii de scuze.
- Mda! Nu-i nimic! La cum arata casa, banuiesc ca acela e gol sau cu datorii! 
-Permite-ti-mi sa va spun ca va inselati! V-a lasat jumatate de milion de euro in contul deschis pe numele dumneavoastra.
-Aaaa...Bun asa! Sa fie primiti!


Articol scris pentru SuperBlog 2016. Sa fie cu noroc!


Sursa foto 1: www.pinterest.com
Sursa foto 2: www.super-blog.eu
Sursa foto 3: www.avizez.ro





Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro