Treceți la conținutul principal

EA - femeia de cariera, EL - barbatul de casa

Nu-i deloc usor sa fii barbat intr-o lume a femeilor. Ba chiar a devenit o provocare sa faci fata cliseelor, standardelor inalte, asteptarilor si conceptiilor de orice natura. Femeia moderna este femeia de cariera, cu viata sociala. Este gospodina desavarsita si mama exemplara. Este de trei ori femeie si imi place sa cred asta!

Dar barbatul? Este el pregatit sa faca fata competitiei cu asa o femeie care se vrea perfecta si la minte si la trup, si la stat si la sfat? Reuseste oare sa raspunda asteptarilor acesteia de barbat model, care intreprinde numeroase activitati casnice si are grija de buna crestere a copiilor, pe langa orele petrecute la serviciu? Sau isi pastreaza statornicia de secole, de stalp financiar al familiei si doar atat?

Ei bine, dezvoltarea femeii a generat reprofilarea barbatului. Asa ca, daca femeia reuseste sa-si cladeasca o cariera de succes intr-o lume a barbatilor si barbatul reuseste sa fie gospodarul absolut si taticul priceput la toate, intr-o lume a femeilor. Sau cel putin asa ar suna perfectiunea, in conceptia unora!

Caci traim intr-o societate in care liberul arbitru ne permite sa ne dezvoltam, iar femeia si barbatul au reusit sa cladeasca un parteneriat reciproc avantajos, in care sarcinile sa fie impartite, la fel si responsabilitatile. Egalitatea intre sexe pare sa existe, iar colaborarea pare a fi una trainica si indestructibila. Si atunci, de ce nu exista fericirea absoluta in cuplu? De ce femeia inca se plange de epuizare daca barbatul a devenit ajutor in treburile gospodaresti si de ce barbatul tinde sa creada ca are mereu dreptate si sa se simta superior acesteia? Unde-i evolutia si unde-i involutia? La femeia de cariera sau la barbat de casa?

Se pare ca, desi tanjim dupa egalitatea cu barbatul, aceasta este imposibil de atins! De ce? Caci femeia nu va fi niciodata barbat, iar barbatul nu va fi niciodata femeie. Si da, fiecare are farmecul lui! Cu sau fara cariera, cu sau fara statut social, cu sau fara trebaluit prin caminul familial si schimbat scutece pentru cel mic. Asa ca, cine-si doreste o schimbare sa inceapa prin a se schimba pe sine! Caci traim in secolul in care putem fi tot ceea ce ne dorim a fi sau macar putem incerca sa visam!

Sursa foto: www.elle.ro

Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro