Treceți la conținutul principal

Cadou pentru suflet

Sunt momente in care  simtim ca oamenii dragi noua merita mult mai mult decat ceea ce le putem oferi, momente in care ne vedem pusi in fata unei mari provocari,  atunci cand vine vorba de posibilitatile pe care le avem si alternativelor in materie de cadouri.

Desi ne dorim sa le oferim totul, uneori inspiratia ne lasa la greu si parca ne simtim neputinciosi in fata dorintei infinite de a-i vedea omului drag ochii scaldati in lacrimi de emotie, mainile tremurande si stangace la deschiderea cadoului primit si exaltarea de pe chip in momentul in care surpriza a fost deconspirata.

Te gandesti la cat de mult inseamna acel cineva pentru tine, la cat de multe ti-ai dori sa-i poti oferi si la ceea ce i-ar placea sa primeasca pentru ca darul venit din partea ta sa ii mearga direct la suflet si sa fie altceva. Un cadou oferit cu inima deschisa si conceput pentru personalitatea celui ce urmeaza sa-l primeasca este unul cu totul si cu totul special, menit sa-si conserve emotia si insemnatatea peste trecerea anilor.

Iar unii dintre noi sunt de-a dreptul pretentiosi sau poate doar greu de impresionat. In cazul meu, sunt putine si memorabile momentele in care am reusit sa-l dau pe spate pe sotul meu oferindu-i un cadou, si nu pentru ca e barbat si poate ceva mai putin sentimental ca o femeie, dar cred ca nu gasisem ceva care sa atinga acel punct sensibil pe care toti il avem.

Ei bine, odata cu venirea pe lume a baietelului nostru, ceva s-a schimbat, iar tot ce are legatura cu puiul de om, capata un alt sens. Asa am stiut ca o bijuterie personalizata ma poate scoate din impasul alegerii cadoului perfect, care sa se potriveasca personalitatii sale. Si am ales o bratara banut cu litera din aur, pe care este gravata initiala numelui baietelului nostru si de care nu se mai desparte. A devenit astfel, alaturi de nelipsitul ceas, indispensabila.

Si iata cum, o simpla bijuterie, creata special pentru omul drag, face ca momentul in care o oferi si momentul in care o descopera, sa fie de neegalat, devenind accesoriul de suflet in care isi va regasi, de fiecare data, o parte din emotia nascuta din lucrurile deosebite din viata noastra.

Sursa foto: www.lovebird.ro

Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro