Treceți la conținutul principal

Cele mai frumoase lectii le-am invatat in doi!

Zilele trecute mi-am amintit de inceputuri... De prima intalnire, de primul schimb de priviri, prima strangere de mana, primul te iubesc...mi-am amintit de emotia cu care-ti vorbeam, de tremurul din glas si fluturii din stomac. Mi-am amintit de inocenta primului sarut si flacara primei iubiri. Mi-am amintit de noi, de cum eram atunci si m-am gandit la cum suntem acum. Desi am ramas la fel de indragostiti si dornici de a lupta pentru fericirea noastra, ne-am schimbat in trecerea anilor.

Am invatat si noi, odata cu timpul, ca trupul imbatraneste, dar sufletul isi pastreaza tineretea, candoarea, puritatea si caldura. Am invatat ca fiecare lectie de viata iti ofera experiente si povete, dar uneori iti rapeste din timp, iar alteori din bunatate si din increderea in tine si in oameni. Am invatat ca totul poate dura o viata sau se poate sfarsi intr-o secunda. Am invatat sa fim oameni cu cei ce merita, dar si cu cei care au nevoie sa se regaseasca si gresesc. Am invatat ca toti meritam o a doua sansa, iar uneori, o a treia e deja prea mult. Am invatat sa ne iubim in ciuda greutatilor, greselilor, timpului si am invatat sa fim sprijin unul pentru celalalt si nadejde.

Am invatat sa trecem peste tot si prin toate, in doi. Unul alaturi de celalalt si deseori, unul in bratele celuilalt. Caci azi, eu pot fi slaba si tu puternic, dar maine, tu poti fi jos si eu sus. Am invatat ca orice suferinta isi pierde din intensitate daca suntem impreuna, iar totul pare mai usor. Am invatat ca fericirea si momentele de bucurie, in doi, devin si mai profunde. Am invatat ca viata e grea uneori, dar singur, poate fi si mai grea!

Am invatat sa traim unul cu celalalt, in momentele bune si mai putin bune, in momentele de fericire si de tristete, pe soare si vant, pe lumina si pe intuneric. Am invatat sa ne iubim defectele si sa respiram unul pentru celalat. Si am invatat ca trecerea timpului ne-a oferit cea mai frumoasa lectie: fluturii din stomac nu vor mai fi ca la inceput, dar dragostea ne regaseste de fiecare data cu si mai mare profunzime. Si respiram unul pentru celalalt, si visam unul pentru celalalt, si privim impreuna in aceeasi directie, cu dragoste, cu prietenie, cu respect.

Caci timpul te invata sa te cunosti, sa te descoperi, sa te accepti, sa te iubesti. Te invata sa fii fericit si impacat cu tine, cu idealurile tale, cu visurile, cu omul drag! Timpul te invata sa-ti aduci aminte cu nostalgie de inceputuri, de trecut, de povesti si-ti da puterea sa mergi mai departe pentru noi emotii care un maine vor deveni o alta amintire.

Sursa foto: totuldespremame.ro

Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

Doi straini...

Te privesc, ma privesti si taci...Tac si eu, desi mi-as dori sa-ti pot spune multe. Desi mi-as dori sa vin mai aproape, mult mai aproape, cum o faceam candva... Eram ca doi copii indragostiti de cea mai noua jucarie, eram de nedespartit, iar azi suntem ca doi straini...
Nu-ti mai vad zambetul ce  m-a facut sa te iubesc, nu-ti mai aud glasul si vocea calda ce-mi rosteau numele cu drag, nu ma mai strangi in brate, cum o faceai candva... Ma privesti si parca vezi prin mine, imi vorbesti si parca n-a mai ramas nimic din rabdarea cu care-mi ofereai candva sprijin si-ndrumare, din tandretea cu care-mi alinai sufletul gol. N-a mai ramas nimic din noi doi, cei care-am fost odinioara...
Am uitat sa petrecem timp impreuna, am uitat sa ne ascultam unul pe celalalt, am uitat de noi undeva si am ajuns doi straini care inca se iubesc, dar care nu mai au rabdare sa-si dovedeasca, sa-si marturiseasca, sa-si traiasca iubirea. Doi straini, victime ale trecerii timpului, ale rutinei, ale societatii virusa…