Treceți la conținutul principal

O Cenusareasa moderna

Era usor trecut de miezul noptii, iar genele-mi devenisera din ce in ce mai greoaie, insa nu puteam abandona cautarea. Nu acum, pe ultima suta de metri! Putin mai lipsea pana la seara care avea sa fie seara mea. Seara in care toate privirile aveau sa fie atintite asupra sarbatoritei si, bineinteles, asupra partenerului acesteia. Dar pana la printul din poveste sa ne oprim la Cenusareasa noastra, pentru ca exact asa ma simteam: o Cenusareasa moderna, care nu reusise sa-si gaseasca pantofii la care visa, in ton cu rochia pe care o cumparase cu cateva saptamani in urma.

In goana dupa ce parea a fi imposibil de gasit, destinul a facut sa deschid la intamplare o pagina de internet a unui magazin online de pantofi. Am stiut ca voi gasi ce-mi doresc din momentul in care am vazut ca au oferte la pantofi piele naturala si am inceput sa „rasfoiesc” prin nenumaratele modele realizate intr-un stil aparte, elegant si in tendintele modei actuale. Dintr-o data, am inghetat si eu si laptopul din fata mea...de emotie, de bucurie, de incantare! M-am oprit la ea...perechea de pantofi mult visata, mult asteptata, mult cautata: perechea de pantofi stiletto Red Queen. Parca si numele era predestinat caci ma simteam ca regina balului, iar rochia de culoare rosie pe care urma sa o port imi oferea toata increderea ca lucrurile nu vor sta decat asa cum mi-am dorit!

Ma aflam la un click distanta de pantofii sufletului meu si in secunda doi i-am comandat. Erau ai mei!
Am lasat laptopul din brate si mi-am dus capul pe spate, pe pernele moi. Eram fericita! Atat de fericita incat am compatimit-o pe Cenusareasa din povestea copilariei ca nu a trait in secolul de azi. Caci cu siguranta, povestea ar fi avut cu totul alt final. Daca ar fi purtat o pereche de pantofi Carmine Shoes ar fi fost remarcata, iar printului i-ar fi fost imposibil sa nu o recunoasca. Ca sa nu mai povestim ca ar fi suferit teribil la pierderea unui pantof, caci odata ce faci cunostinta cu Carmine Shoes nu mai poti renunta la ei! Te simti incompleta...


Descopera-ti stilul feminin cu CarmineShoes!


Articol scris pentru Proba 5 de la Spring SuperBlog 2016, al carei sponsor este CarmineShoes.ro. Sa fie cu noroc!



Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

Doi straini...

Te privesc, ma privesti si taci...Tac si eu, desi mi-as dori sa-ti pot spune multe. Desi mi-as dori sa vin mai aproape, mult mai aproape, cum o faceam candva... Eram ca doi copii indragostiti de cea mai noua jucarie, eram de nedespartit, iar azi suntem ca doi straini...
Nu-ti mai vad zambetul ce  m-a facut sa te iubesc, nu-ti mai aud glasul si vocea calda ce-mi rosteau numele cu drag, nu ma mai strangi in brate, cum o faceai candva... Ma privesti si parca vezi prin mine, imi vorbesti si parca n-a mai ramas nimic din rabdarea cu care-mi ofereai candva sprijin si-ndrumare, din tandretea cu care-mi alinai sufletul gol. N-a mai ramas nimic din noi doi, cei care-am fost odinioara...
Am uitat sa petrecem timp impreuna, am uitat sa ne ascultam unul pe celalalt, am uitat de noi undeva si am ajuns doi straini care inca se iubesc, dar care nu mai au rabdare sa-si dovedeasca, sa-si marturiseasca, sa-si traiasca iubirea. Doi straini, victime ale trecerii timpului, ale rutinei, ale societatii virusa…