Treceți la conținutul principal

Nimic nu trebuie sa-ti franga aripile-n zbor!

E firesc sa visam, sa ne facem planuri si sa ne dorim ca ceea ce azi pare imposibil si de neatins, un maine sa devina realitate.
E firesc sa crezi ca atunci cand exista pasiune si dragoste pentru ceea ce faci, poti realiza orice; poti chiar muta muntii!
E firesc sa-ti doresti tot ceea ce crezi ca te-ar face fericit si sa lupti pentru ca acel ceva sa prinda viata.
E firesc ca normalitatea ta sa reprezinte anormalitate pentru restul lumii. 
Permite-ti sa visezi si sa lupti sa-ti creezi idealuri, teluri si obiective! Permite-ti sa crezi ca viata pe care-o traiesti e doar a ta si ca meriti sa fii cel mai bun!

Nimeni si nimic nu te poate face sa te-ntorci din drum, sa renunti la ceea ce ai reusit sa-ti creionezi in gand, sa renunti la fericirea de azi, la speranta de maine, la eternul ideal! Stiu...poate parea fantasmagoric, imatur si naiv din partea ta sa crezi ca poti face orice-ti propui...dar asta crezi tu! Si esti liber sa crezi ce vrei!
Este lumea, realitatea, viata ta si esti singurul care are dreptul sa decida ce este bine si rau pentru tine, ce te poate face fericit si te poate implini sau, din contra, ce te poate darama.

Nimic nu trebuie sa-ti franga aripile-n zbor: nici viata, nici timpul, nici macar tu! Suntem stapanii propriei vieti, propriului destin, propriilor vise. Numai noi ne putem crea lumi ideale, pasiuni, drame sau cosmaruri. Tine numai de noi sa fim sus sau jos, buni sau rai, fericiti sau melancolici. Tine de noi sa ne intindem aripile cat mai mult si sa zburam.

Asa ca, ia-ti avant si zboara spre cele mai inalte culmi, fara sa privesti in urma, fara sa-ti creezi regrete si opreste-te doar atunci cand ai ajuns la destinatie. Savureaza-ti succesul si tinteste spre urmatorul ! Caci viata inseamna sa urci trepte si sa cobori, insa nu te opri pana nu devii cea mai buna varianta a ta!

Sursa foto: ro.stockfresh.com


Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

Doi straini...

Te privesc, ma privesti si taci...Tac si eu, desi mi-as dori sa-ti pot spune multe. Desi mi-as dori sa vin mai aproape, mult mai aproape, cum o faceam candva... Eram ca doi copii indragostiti de cea mai noua jucarie, eram de nedespartit, iar azi suntem ca doi straini...
Nu-ti mai vad zambetul ce  m-a facut sa te iubesc, nu-ti mai aud glasul si vocea calda ce-mi rosteau numele cu drag, nu ma mai strangi in brate, cum o faceai candva... Ma privesti si parca vezi prin mine, imi vorbesti si parca n-a mai ramas nimic din rabdarea cu care-mi ofereai candva sprijin si-ndrumare, din tandretea cu care-mi alinai sufletul gol. N-a mai ramas nimic din noi doi, cei care-am fost odinioara...
Am uitat sa petrecem timp impreuna, am uitat sa ne ascultam unul pe celalalt, am uitat de noi undeva si am ajuns doi straini care inca se iubesc, dar care nu mai au rabdare sa-si dovedeasca, sa-si marturiseasca, sa-si traiasca iubirea. Doi straini, victime ale trecerii timpului, ale rutinei, ale societatii virusa…