Treceți la conținutul principal

Cand stilul face diferenta

Invart usor cheia si usa se deschide. Ma strecor tiptil pentru a nu perturba linistea imbietoare si o inchid in urma mea. Arunc inca o data, pentru a nu stiu cata oara in ultimele zile, o privire satisfacatoare de jur imprejur. Parca traiesc un vis, o emotie de nedescris, caci spatiul casei mele imi ofera intimitatea si confortul pe care mi le-am dorit!


Si n-a fost decat un pas ca eu sa reusesc sa-mi realizez acest vis: sa-l cunosc pe Diego, ingerul meu pazitor! De fapt, ingerul pazitor al casei mele!
Am gasit, in multitudinea de produse menite sa raspunda nevoilor fiecarei locuinte, oricarui visator, exact ceea ce cautam pentru a crea povestea casei mele!

Din momentul in care drumul meu s-a intalnit cu cel al lui Diego, am stiut ca este cea mai buna alegere in ceea ce priveste produsele pentru amenajari interioare. Iar dupa fiecare zi incarcata, ajung acasa si ma regasesc...ma adun si-mi reincarc bateriile.


Parchetul laminat este masajul perfect pentru talpile mele, iar covorul clasic relaxeaza fiecare particica din mine. Cocktailul simturilor este completat de senzatia atat de intensa de intimitate si relaxare pe care mi-o creeaza draperiile si perdeaua din organza aurie, care permit soarelui sa intre, doar atat cat trebuie, ca eu sa continui sa visez...

Totul a iesit cu bun gust si datorita serviciilor pe care Diego le ofera clientilor sai, pentru un plus de calitate. Astfel, am primit, la o ceasca de cafea, consiliere profesionala din partea personalului specializat care mi-a recomandat cele mai bune solutii pentru amenajarea locuintei. De asemenea, pentru perdea si draperii am beneficiat de tivire gratuita, iar transportul a fost la pret avantajos. Plata am efectuat-o cu cardul, iar la final, rezultatul a fost de efect: armonie, culoare, confort si clasa. Pentru ca diferenta sta in detalii, iar Diego face diferenta!
Sunt convinsa ca atunci cand il ai pe Diego alaturi, sunteti in siguranta si tu, si casa ta!

Fa alegeri cu stil, pentru ego, de la Diego!


Articol scris pentru Proba 3 de la Spring SuperBlog 2016, al carei sponsor este Diego Romania - desi cu destul de multe puncte de penalizare pentru intarziere. Sa fie cu noroc!





Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

Doi straini...

Te privesc, ma privesti si taci...Tac si eu, desi mi-as dori sa-ti pot spune multe. Desi mi-as dori sa vin mai aproape, mult mai aproape, cum o faceam candva... Eram ca doi copii indragostiti de cea mai noua jucarie, eram de nedespartit, iar azi suntem ca doi straini...
Nu-ti mai vad zambetul ce  m-a facut sa te iubesc, nu-ti mai aud glasul si vocea calda ce-mi rosteau numele cu drag, nu ma mai strangi in brate, cum o faceai candva... Ma privesti si parca vezi prin mine, imi vorbesti si parca n-a mai ramas nimic din rabdarea cu care-mi ofereai candva sprijin si-ndrumare, din tandretea cu care-mi alinai sufletul gol. N-a mai ramas nimic din noi doi, cei care-am fost odinioara...
Am uitat sa petrecem timp impreuna, am uitat sa ne ascultam unul pe celalalt, am uitat de noi undeva si am ajuns doi straini care inca se iubesc, dar care nu mai au rabdare sa-si dovedeasca, sa-si marturiseasca, sa-si traiasca iubirea. Doi straini, victime ale trecerii timpului, ale rutinei, ale societatii virusa…