Treceți la conținutul principal

Fa-ma sa zambesc...si doar atat!

Nu, nu mi-am dorit averi, masini scumpe si conturi bancare, nu mi-am dorit sa vrei sa fii altceva decat esti si nici sa par altceva decat sunt! Nu mi-am dorit sa-mi reciti din marii lirici ai vremurilor trecute, dar nici sa fii regele ghetii! Nu mi-am dorit sa traiesti in lumea ta, cu propriile idealuri si visuri, ci sa traiesti in lumea noastra, cu ganduri comune, cu planuri, cu emotii!

Dar, mai mult ca orice, mi-am dorit sa fii uman, sa stii sa faci o femeie sa se simta femeie, sa stii sa-i gadili orgoliul, sufletul, mintea si feminitatea, sa stii sa fii langa ea atunci cand are nevoie si atunci cand se asteapta mai putin. Sa stii s-o faci sa zambeasca!

Mi-am dorit atunci, imi doresc acum si-mi voi dori cu ardoare si maine sa fii umarul pe care plang, perna pe care dorm, oglinda in care ma privesc si adapostul in care ma cuibaresc de orice strop de ploaie, de orice nor de fum...
Fii forta mea, cand imi pierd puterile si zambetul meu, cand uit sa zambesc!
Fii farmecul zilei de azi si speranta zilei de maine!


Fii tu, inainte de toate, cel care ma face sa zambesc...si doar atat!


Desi cu intarziere, prin acest articol imi anunt participarea la Spring SuperBlog 2016. Sa fie cu noroc!










Sursa foto 1: www.stiri.com.ro
Sursa foto 2: www.super-blog.eu





Postări populare de pe acest blog

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …