Treceți la conținutul principal

Desenele animate, ca elixir al copilariei

Copilaria...cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia dintre noi! Perioada inocentei si a puritatii, cand totul parea posibil, realizabil si durabil! Lumea parea a fi a noastra, a copiilor buni, cu dorinte si sperante. Insa farmecul copilariei, emotia si exaltarea, ceea ce ne mentinea pe linia de plutire si ne intretinea imaginatia erau desenele animate si filmele de animatie. Iar un film de animatie reprezinta, la orice varsta si de fiecare data, biletul pentru reintoarcerea la copilarie!



Imi amintesc cu emotie-n suflet, dupa-amiaza in care tata ne-a facut o surpriza, mie si surioarei mele, si ne-a adus un DVD cu filmul de animatie „Little Stuart”. Am fost incantata de ideea unui astfel de film, vizionat de intreaga familie, la un bol mare de popcorn pe care sa ne batem cu totii! Iar povestea soricelului Stuart infiat de sotii Little ca fratior pentru fiul acestora George a fost cuceritoare! Atitudinea si ideile ingenioase si nastrusnice ale „soricelului-uman” fac povestea captivanta si ne-a cucerit iremediabil pe toti, pentru totdeauna.

Iar acest prim film de animatie a dat startul urmatoarelor, caci odata ce ai vizionat un film bun, iti vei dori ca aceasta sa fie metoda de relaxare la care sa recurgi ori de cate ori vei avea ocazia.

De curand am organizat seara filmului de animatie impreuna cu cativa prieteni si am urmarit „The Smurfs”. Un film actual, de exceptie si cu o distributie nemaipomenita! Filmul este o comedie de live-action spumoasa, fantastica si plina de magie care ii are in centrul atentiei pe renumitii pitici albastri, strumpfii, alaturi de care ramai cu sufletul la gura, pana cand ii vezi iesind cu bine din fiecare incercare la care sunt supusi. Si ii sustii, si ii indragesti, si nu te mai poti dezlipii de povestea lor!

Intamplarile si starile prin care trec personajele acestor filme de animatie sunt reale lectii de viata. Generatia desenelor animate este reprezentata de oamenii de baza ai societatii de azi! Sunt oamenii cu coloana vertebrala, cu emotii si deprinderi care ne fac cinste si se simt norocosi ca au avut o copilarie cu iz de basm, alaturi de filmele de animatie preferate, vizionate impreuna cu cei dragi!

Caci filmele de animatie te formeaza ca om, iti formeaza o cultura si o emotie interioara, pura, reala, magica! Le alegi dupa cum simti, dar nu-ti vine sa ratezi niciunul!

 Articol scris pentru Proba 6 de la Spring SuperBlog 2016, al carei sponsor este Empire Film. Sa fie cu noroc!



Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

Doi straini...

Te privesc, ma privesti si taci...Tac si eu, desi mi-as dori sa-ti pot spune multe. Desi mi-as dori sa vin mai aproape, mult mai aproape, cum o faceam candva... Eram ca doi copii indragostiti de cea mai noua jucarie, eram de nedespartit, iar azi suntem ca doi straini...
Nu-ti mai vad zambetul ce  m-a facut sa te iubesc, nu-ti mai aud glasul si vocea calda ce-mi rosteau numele cu drag, nu ma mai strangi in brate, cum o faceai candva... Ma privesti si parca vezi prin mine, imi vorbesti si parca n-a mai ramas nimic din rabdarea cu care-mi ofereai candva sprijin si-ndrumare, din tandretea cu care-mi alinai sufletul gol. N-a mai ramas nimic din noi doi, cei care-am fost odinioara...
Am uitat sa petrecem timp impreuna, am uitat sa ne ascultam unul pe celalalt, am uitat de noi undeva si am ajuns doi straini care inca se iubesc, dar care nu mai au rabdare sa-si dovedeasca, sa-si marturiseasca, sa-si traiasca iubirea. Doi straini, victime ale trecerii timpului, ale rutinei, ale societatii virusa…