Treceți la conținutul principal

Creeaza momente de neuitat, daruind o floare!

Sunt femeie si iubesc florile! Stiu, veti spune ca nimic nu pare iesit din comun, caci toate femeile iubesc florile. Dar nu! Eu ador sa primesc flori, sa fiu rasfatata, adulata si sa fiu surprinsa de fiecare data. Ador sa primesc un buchet de flori cand ma astept mai putin! Cand barbatul de langa mine simte ca ma iubeste si vrea sa-mi reaminteasca cat este de fericit ca suntem impreuna sau cand simte sa-mi multumeasca pentru ca s-a trezit in bratele mele.

Florile sunt intotdeauna un prilej pentru a ne arata recunostinta, aprecierea, dragostea, multumirea sau, de ce nu, regretul ca am gresit. Reprezinta cel mai simplu si mai frumos gest pe care-l poti face cand simti ca Ea merita. Iar ea poate fi mama, sotia, iubita, prietena, bunica, soacra, colega de munca sau o doamna pe care o stimezi intr-un anumit context si nu numai. Lista poate fi mult mai lunga, la fel cum motivele pentru care poti oferi o floare sunt infinit de multe. Si nu cred ca ai nevoie de un motiv. Trebuie doar sa simti, sa-ti doresti, sa crezi!

Cum spuneam mai devreme, ador sa primesc flori, iar iubitul meu ma rasfata! Nu primesc saptamanal sau lunar. Nu exista o ciclicitate sau o constanta, dar clar, de cand suntem impreuna, am primit flori de cel putin noua-zece ori pe an. O fi mult, o fi putin?! Eu zic ca e ceva. Ei bine, la sfarsitul anului trecut, treceam in revista, in tacere, fiind doar eu si propriile ganduri, momentele in care iubitul meu m-a rasfatat cu o floare. Si se pare ca mi-a dat cu virgula! Parca scazuse plafonul! Ceva sa fi fost in neregula?! Deja faceam scenarii si mintea daduse frau liber imaginatiei. Dupa lungi si indelungi framantari, vine si verdictul: Nu ma mai iubeste!
 
Tristetea si gandurile imi sunt perturbate de un zgomot in usa de la intrare. Deschid usor posomorata si in fata mea zaresc un domn. Nu stiu ce-i cu el si nici nu-i vad chipul, caci tine in mana un imens buchet select de trandafiri rosii, florile mele preferate. Hmm...nu pare a fi jumatatea mea! Domnul se prezinta si constat ca este curier flori, angajat la o florarie online, o florarie cu livrare si venise pentru a onora o comanda de flori. Usor surprinsa, ii multumesc pentru amabilitatea de a-mi aduce flori la domiciliu, primesc buchetul si uit sa inchid usa, nerabdatoare sa citesc mesajul de care acestea erau insotite.

Nici nu termin de citit, ca o lacrima imi aluneca pe oraz. Inca una ii urmeaza si apoi siroaie imi inunda ochii, inecandu-se-n barba! Citesc si recitesc si nu-mi vine a crede: „Probabil nu te-ai simtit rasfatata indeajuns in anul care se apropie de final si asta pentru ca te-am invatat sa astepti sa fii rasfatata! Azi am vrut sa-ti demonstrez ca te iubesc indiferent de cat de des iti pot oferi flori si iti promit ca-ti voi oferi cate-o floare pentru fiecare zi din cele care ne-au mai ramas de petrecut impreuna. Vrei sa fii sotia mea?”.

Printre suspine de fericire il vad pe El, care ma privea din usa usor intredeschisa. In mana tinea un inel, pe care abea reuseste sa mi-l puna pe deget, ingreunat de tremurul mainilor si de emotiile de nestapanit. Ma imbratiseaza si imi marturiseste cat este de fericit ca i-a reusit surpriza si asta datorita florariei care presteaza livrari flori ocazii pentru a spune te iubesc, in Bucuresti si la care a apelat pentru trimitere flori si pentru crearea unui moment unic in viata noastra de indragostiti!

Asadar, bilantul anului trecut s-a incheiat profitabil: in doi si cu o promisiune pentru multe, multe flori! Nu stiu daca se poate face primavara cu o floare, dar cu siguranta se pot crea amintiri, se pot aduce zambete, se pot naste povesti!

 

Articol scris pentru Proba 10 de la Spring SuperBlog 2016, al carei sponsor este LivrareFloriBucuresti.ro. Sa fie cu noroc!



Postări populare de pe acest blog

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …