Treceți la conținutul principal

Realitatea din vis

Auzeam fosnetul frunzelor sub pasii fiecarui trecator si simteam adierea vantului ca pe un calmant, ca pe un sedativ in fata durerii din suflet. Parca o mai alina putin...
Tu continuai sa-mi vorbesti in ureche, sa-mi respiri in tample, dar eu nu mai auzeam nimic, nu mai simteam nimic...

Pana si parcul amortise, si banca pe care parea ca ne asezasem de-atata amar de vreme. Imi rasunau adanc in minte vorbele tale: „E mai bine asa. Esti prea buna pentru mine!”
Pai daca sunt atat de buna, de ce ma lasi sa plec, de ce ma alungi, de ce nu lupti sa fii mai bun pentru mine, pentru noi? De ce nu lupti ca sa ma meriti?
Sau asta este noua modalitate de a spune elegant „Vreau sa ne despartim!” ?

Nu-mi auzeam decat propriile ganduri si lacrimile din suflet ce se transformasera-n stropi de ploaie, repezi si reci ca vorbele tale!
In zadar incercai sa ma clintesti de pe banca pecetluita de propria-mi suferinta pentru a pleca si a ne adaposti de ploaie, caci aveam nevoie de un dus rece care sa ma trezeasca din tot ce-am visat sa traiesc alaturi de tine.

Poate pentru tine a fost timpul mult prea scurt ca sa inveti sa ma iubesti, dar pentru mine a fost suficient ca sa-mi dau seama ca esti tot ce-mi doresc si-am asteptat sa primesc!

Mijlocul imi este cuprins ermetic, captiv si simt o caldura-n ceafa: respiratia ta. Deschid ochii parca-nclestati de atata somn!
Razele soarelui se chinuiau sa razbeasca prin jaluzelele impenetrabile, iar ceasul ticaia fara ca cineva sa-l auda. Ma intorc si te vad... Esti langa mine si te iubesc...si ma iubesti... Respir usurata caci nu traim realitatea din vis!


Nu uita ca viata inseamna sa visezi din cand in cand si sa lupti pentru ca visurile tale sa devina realitate!
Dar aminteste-ti ca trebuie sa te mai si trezesti!


Sursa foto: www.google.ro

Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro