Treceți la conținutul principal

De ce iubim barbatii?

De-a lungul timpului, femeia s-a bucurat de laude si omagii, daca le putem spune asa, inchinate frumusetii, existentei sale si beneficiilor incontestabile pe care prezenta sa in viata barbatului le are.
Hmmm...sublim si divin...
Dar cum stau lucrurile in ceea ce priveste cealalta „specie umana”, respectiv, barbatul?

Probabil fiecare dintre noi s-a intrebat la un moment dat de ce iubeste barbatul, cand, la fel de bine, ar putea sa se descurce singura, fara a mai duce grija „vesnicului copil nemultumit”, in ciuda eforturilor depuse spre a-l vedea fericit.

Ei bine, iubim barbatii pentru ca:

o   Gandul ca nu suntem singure ne da incredere, iar statutul de „dama ocupata” ne face sa parem inabordabile si mult mai respectabile in fata celorlalti.

o   Desi ne plangem frecvent ca nu mai avem timp pentru noi si nu facem decat sa trebaluim, captive in activitatile gospodaresti de zi cu zi, satisfactia si nivelul pe care-l atinge ego-ul nostru in momentul in care ne primim lauda considerata a fi binemeritata, dupa care tanjim, sunt infinite si asta o stim numai noi.

o   In haosul si nebunia cu care se petrec lucrurile in secolul vitezei in care ne aflam, avem nevoie de echilibrul pe care barbatul de langa noi ni-l ofera, de acele momente in care ne scoate din amorteala si din rutina cu o vorba dulce, o strangere de mana, o imbratisare, un sarut sau o iesire-n doi. Altfel, zilele din viata noastra ar fi trase la indigo.

o   Daca ne-au cerut sau, si „mai grav”, ne-au luat de sotie, ii iubim pentru ca ne accepta asa cum suntem si pentru ca au decis sa-si petreaca restul vietii alaturi de noi. Si, sa recunoastem cinstit, e o dovada reala de iubire pentru vremurile in care traim, cand certificatul de casatorie parca nu mai e la moda.

o   Daca ne-au facut si un copil, cuvintele sunt de prisos, intrucat ne-au oferit cea mai mare dovada de iubire si merita dragostea noastra sincera.

Motivele pentru care iubim barbatii sunt infinite si rezoneaza cu fiecare dintre noi. In fapt, ii iubim pentru tot ce ne-au facut si ne fac sa simtim, sa traim, sa visam, pentru cum vibram alaturi de ei.
Iubim barbatii pentru ca singuratatea nu-i usor de dus, pentru ca viata e construita din emotii pozitive si negative, pentru ca EL si EA sunt un TOT ce doar impreuna poate fi realizat.

Astea sunt cateva dintre motivele pentru care iubim barbatii. De precizat insa faptul ca, iubim acel „specimen” care merita sa fie iubit, caci gradina Domnului e mare si sunt „soiuri” numai bune de lasat, intrucat nu fac cinste barbatilor, ca grup social!


Daca esti femeie, iubeste-ti barbatul, iar daca esti barbat, invata sa te lasi iubit!


Sursa foto: www.google.ro

Postări populare de pe acest blog

Forța din spatele fricii

După câteva zeci de minute în care am văzut și revăzut pe nerăsuflate trailer-ul filmului SF "Dincolo de orizont"care se va lansa în cinematografele din România vineri, 3 noiembrie 2017, apăs butonul de off al laptopului ce părea deja obosit. E una din acele zile de relaxare și singurătate după care orice mămică tânjește, iar când în sfârșit o obține, nu se poate bucura pe deplin căci ceva îi lipsește: prichindelul care se hrănește cu energia, timpul și atenția ei, în schimbul unei cantități infinite de dragoste pură. Și mi se face dor...

Închid ochii, însă liniștea deplină ce-ar fi trebuit să-mi grăbească starea de somnolență îmi induce o oarecare neliniște și-o panică inexplicabilă. Încerc să-mi eliberez mintea de gânduri și sufletul de emoții. Gândesc cu voce tare: "Cu siguranță lupta pentru supraviețuire a luiFrank Grillo a avut un impact prea mare asupra minții mele amorțite de liniștea încăperii și negura timpului". Închid ochii...
Aproape că adormisem când …

Ștampile mici pentru oameni mari și invers

Aparențe...

Îl vezi pășind elegant, sigur pe el și parcă scos din cutie, la primele ore ale dimineții. Se așează de fiecare dată la aceeași masă retrasă din capătul restaurantului. Comandă o cafea neagră, lungă, pe care o soarbe până la ultima picătură. Își scoate pe masă ziarul, telefonul, un pix și o agendă. A, și o ștampilă! Era să uit! El niciodată, însă, nu omite să o scoată pe masă! Răsfoiește ziarul, pagină cu pagină, și nu se clintește din loc până nu îl termină de răsfoit. Durează o oră! Nici mai mult nici mai puțin! Și pare că face fiecare lucru cu o precizie deloc umană; robotizată. Apoi își adună toate cele de pe masă, le pune în diplomatul de piele de-un maro absolut, și iese din restaurant la fel de elegant cum a intrat, salutând cald, dar serios, și afișând un zâmbet sobru, în colțul gurii. Iar noi, cei care-l urmărim cu privirea, zilnic, într-un mod admirativ, dar suspicios, contemplativ, dar indiscret, ne-am dori să-i ascultăm povestea... Căci am jura, cu toții, fără …

La mulți ani, mamă!

M-a iubit din prima clipă în care a aflat de existența mea, iar eu am iubit-o din prima clipă în care am simțit că e acolo ... M-a mângâiat, mi-a vorbit și a avut grijă ca eu să fiu bine, încă dinainte de a mă cunoaște! A plans lângă obrazul meu și m-a îmbrățișat cu atâta dragoste ... o dragoste incomparabilă, nemărginită, în momentul în care ne-am cunoscut ... și a fost dragoste la prima vedere ... Iar din acel moment, legatura noastră specială, indestructibilă, va dura pe veci...
Iar azi, și mâine, și în fiecare zi a vieții mele, îi mulțumesc femeii speciale, femeii unice, care a vegheat asupra mea dintotdeauna și care și-a făcut un scop din a mă iubi, a mă proteja și a mă face om. Îi mulțumesc mamei și o iubesc cu tot sufletul meu de copil, infinit de tare!

La mulți ani, mamă!

Sursa foto: www.google.ro